Ecaterina Avasilichioaie pare lucidă și calmă la cei 73 de ani ai ei. Fiica i-a luat apartamentul și pensia, pentru că divorțase și nu mai avea unde locui. Aceasta spune că bătrâna are vedenii și voia să dea foc la bloc. Doctorii de la Socola se apără: „Expertiza e corectă. Bătrâna nu se poate îngriji singură”.

Necăjită și speriată de ce i se întâmplă, bătrâna Ecaterina Avasilichioaie își acuză fiica de faptul că a internat-o cu forța la Socola și a abandonat-o acolo. Femeia are 73 de ani și pare perfect lucidă. Stă în Secția Exterioară Bârnova, în mijlocul pădurii, într-un salon cu șapte paturi, lângă pacienți mult mai tulburați decât ea.

Fata i-a luat casa

Fiica, Elena Mardari, a divorțat, are doi copii și i-a luat apartamentul bătrânei și pensia. Cele două surori ale Ecaterinei își acuză nepoata că și-a abandonat mama și spun că aceasta nu e bolnavă psihic: „Vă spun sincer, gândește mai bine ca mine”, spune una din surori, Ana Marinică.

„A vrut să-i ia apartamentul. I-a luat și pensia. Ea rămâne acolo închisă pentru că fiica ei este tutore acum. Fata a fost măritată, a fost ajutată la nuntă cu bani, dar i-a cheltuit. Și a rămas fără casă. Acum ea este în divorț. Are doi copii, dar nu avea unde să locuiască. Din noiembrie 2015 este tutorele surorii mele. Nu are nimeni ce să facă, cum să o scoată de acolo, dacă fata nu vrea”, a spus Marinică. 

Ecaterina are 73 de ani și pare perfect lucidă

Pacienta: „Am fost bătută”

Dusă inițial la Institutul Socola, Ecaterina Avasilichioaie a fost transferată la Secția Exterioară Bârnova. Aceasta a povestit pentru 7EST că vrea să moară în casa ei, nu într-un salon din mijlocul pădurii, unde este încojurată de bolnavi psihic.

În timpul discuției, aceasta a dat dovadă  de comportament normal: a spus data în care ne aflăm sau cine este președintele României. Chinuitor pentru bătrână este și faptul că stă într-o cameră cu alți șase pacienți și că unul dintre aceștia a agresat-o fizic în urmă cu o lună. „M-a adus aici copilul. A fost un proces. M-a întrebat dacă vreau să-mi văd nepoții. Mi-a pus diagnostic tulburări delirante persistente, adică aiurez. Una m-a bătut luna trecută mi-a dat cu pumnul. Am spus conducerii dar ce puteau să facă... Acum suntem șapte în cameră. Când am fost prima dată la Socola au vrut să mă schimbe cu niște haine care miroseau. M-am opus și m-au legat de pat și mi-au pus un cearșaf în cap și m-au lovit. M-a internat ca să-mi ia casa și pensia. La mine nu a fost stricată niciodată relația, pentru că o iubesc. Îmi vor da pastile aici, ca să nu mai știu ce-i cu mine”, a spus bătrâna, după care a izbucnit în plâns. Singura dorință a ei este să se întoarcă acasă.

„Are un an și 8 luni săraca de când stă acolo. În noiembrie anul trecut, a luat-o fata ei de la Bârnova și i-a spus că o duce la consultații la Socola. S-a bucurat, a crezut că scapă. Apoi au dus-o înapoi, cu Salvarea. Când s-a trezit tot acolo, a plâns săraca o noapte întreagă.” Ana Marinică, sora pacientei

Doctorii se bazează pe hârtii

Reprezentanții Institului au precizat că în cazul Avasilichioaiei au fost urmați toți pașii legali, rezultând lispa de discernământ al pacientei.  Nicoleta Cartas, director medical al Spitalului Socola în perioada de concediu al titularului, spune că știe foarte bine cazul. „Diagnosticul este corect. Problema este de conflict în interiorul familiei. Pacienta a fost transferată la Bârnova cu toate avizele, conform legislației și normelor deontologice. Nu există niciun dubiu din niciun punct de vedere. Cazul a fost prezentat Consiliului Științific apoi a fost o Comisie de Arbitraj.  Un om poate să țină foarte bine aminte cum îl cheamă. Poate să uite că a mâncat dimineață, nu are abilitatea de a se îngriji singură. Se poate cere în civil o expertiză medico-legală”, a explicat Nicoleta Cartas.

În Secția Exterioară Bârnova sunt internați bătrâni cu starea psihică extrem de degradată. Ecaterina plânge aproape în fiecare zi că a fost alungată de-acasă

Fiica le-a spus mătușilor: „Luați-o voi!”

Elena Mardari, angajată ca asistent la Centrul Regional de Sănătate Publică Iași, a explicat că a cerut ajutorul celor două mătușe, dar nu l-a primit. Aceasta a mai precizat că bătrâna ajunsese un pericol social în blocul din Tătărași, acolo unde locuia. „Mătușile mele nu și-au asumat responsabilitatea. De ce nu au semnat și să o ia la ele înainte de a obține tutela? Eu le-am dat voie să o poată vizita oricând. Ea are probleme, trebuie supravegheată 24 de ore din 24. Are reclamații și la Secția 4, credea că este urmărită de cineva care voia să o omoare și a amenințat că dă drumul la gaz și aruncă în aer blocul. Mama mea nu realizează că este bolnavă. Apartamentul din Tătărași este și pe numele meu. Nu se poate vorbi că vreau să-i iau casa. Cine poate sta cu un bolnav psihic? Cum să-mi asum responsabilitatea? Mătușile mele nu știu ce vor. Nu au vrut să vorbească cu mine. Tot timpul mi-au spus că sunt nesimțită. Eu am grijă de ea, o vizitez de câte ori pot”, a subliniat Elena Mardari.

Citește și 30 de ore de groază între două spitale: al doilea caz Tiberiu Brăilean la Iași

Întrebată dacă a cerut o reevaluare a mamei de când a fost internată, a refuzat să ofere detalii. „Nu pot să vă dau aceste informații”, a încheiat Mardari.

 Clădirea din mijlocul pădurii e veche și arată ca acum 100 de ani: nu s-a investit nimic în refacerea sa

Ultima stație înainte de moarte

În replică, mătușa Ana Marinică spune că și ea locuiește în două camere, cu fiul ei, care este extrem de violent. „Nu sunt condiții la mine. De multe ori, fug eu de-acasă ca să mă ascund de fiu, când o ia pe ulei. Unde s-o țin aici?”. Femeia spune că sora ei are pur și simplu nevoie de atenție ca orice bătrân care nu mai e chiar așa ager la minte, nu să stea într-un salon cu bolnavi în ultima fază, într-un sanatoriu ascuns în inima pădurii, ultima stație înainte de moarte.

Moldotrans a turnat asfalt fără fundație. Exact cum au făcut la Vișani. Metrul pătrat de fundație de drum, făcută ca la carte, costă 40 de lei. La canalizarea Iasicon, umplutura a fost făcută cu pământ. Dacă s-au furat 20 de lei/mp, pe 46.500 mp frauda se ridică la 1 milion de lei. Noul primar al comunei spune că nu va semna recepția. Fostul director DADJ spune că e jaf acolo și că cineva își riscă libertatea.

La Bârnova, unde asfaltul se surpă chiar înainte de recepția finală, scandalul abia acum începe: prin omiterea realizării unei fundații de calitate, s-a furat cel puțin 1 milion de lei. Canalizarea realizată pe 31 km, pe bani europeni, contractată de Iasicon, a avut parte numai de scandaluri. Subcontractări pentru firme-fantomă, întârzieri mari în execuție, refacerea unor mari porțiuni, asfaltarea în bătaie de joc, cu surparea lucrării pe kilometri întregi.

Acum, s-a aflat că de asfaltare s-a ocupat Moldotrans, firmă care, în urmă cu trei ani, a turnat covor asfaltic la Vișani ce se rupea cu mâna. Compoziția se răcise și nu fusese compactată ca lumea. Acum, la Bârnova, Moldotrans a făcut asfaltări fără fundație, metoda cea mai des întâlnită în fraudele de la drumuri, când constructorii încearcă să reducă din preț și să-și maximizeze profitul.

Experții spun că, pe 31 km de drum la Bârnova, s-au furat cel puțin 1 milion de lei, toată canalizarea fiind estimată inițial la 20 milioane de lei.

Acesta e dezastrul de la Bârnova. Asfaltul crapă și se lasă ca și l-ar înghiți pământul

Calculul furtului

„Un metru pătrat de asfalt de cel puţin 6 cm, turnat ca la carte, costă undeva la 38 de lei. Dedesubt, fundaţia realizată perfect costă cam tot atât, cu toate straturile sale. Deci, costul unui metru pătrat de asfalt este de aproximativ 80 de lei”, ne-a explicat Ovidiu Laicu, directorul Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Iaşi.

Presupunând că asfaltul a fost turnat ca la carte - deşi nu este cazul, stratul fiind extrem de subțire - rămâne ca furtul să se fi produs la fundație, la cei 38-40 de lei necesari pentru fiecare metru pătrat de drum.

În general, se fură la fundație

Profesorii de la Facultatea de Construcții a Universității Tehnice Iaşi au explicat că drumurile din România suferă din cauza furturilor din fundaţie, iar denivelările și porțiunile surpate de la Bârnova sunt indicii ale acestui jaf.

Inspecțiile realizate până acum la această lucrare au arătat că în șanț, peste conducta de canalizare, umplutura era formată numai din pământ, un strat subțire de pietriș și, în unele locurim, piatră spartă. Normele de calitate prevăd ca fundația să fie realizată din pietriș (nu pământ), un strat de refuz de ciur, peste care vine un strat gros de piatră spartă. În aceste condiții, prețul pe metru pătrat de fundație ar fi fost de 40 de lei.

Specialiștii afirmă că la Bârnova, rețeta a fost respectată doar pe jumătate, umplutura doar 20 de lei/mp. La 31 km lungime, cu o lățime medie a șanțului de 1,5 m, rezultă 46.500 mp. Cei 20 de lei „economisiți” înseamnă o fraudă de 930.000 de lei la un calcul minimal.

La Păun, săptămâna trecută se asfalta pe ploaie. Durere în cot de banii cheltuiți

Noul primar: „Nu semnez”

Primarul ales recent în Bârnova, Mihai Bălan, spune că va inspecta personal fiecare kilometru de lucrare. “Pentru mine este deja clar ce este aici. Vreau totuşi să mă asigur că toată lucrarea arată aşa. Nu semnez recepţia lucrării”, ne-a spus Mihai Bălan.

Afirmaţia lui este completată de fostul director al DADJ, Daniel Minciună, implicat în subiect pentru că șoseaua care traversează Bârnova este drum județean: „Ştiu problemele din toată comuna Bârnova. În 2013, am refuzat șase luni să dau aviz Apavital pentru această lucrare, știind că nu vor reface drumul la starea inițială. Trebuia să percepem o taxă de 1 milion de lei, pentru a fi siguri că sunt bani pentru o intervenție la drum în cazul în care arăta prost”.

Taxa n-a mai fost luată la presiunile conducerii CJ, Apavital riscând să piardă finanțarea europeană. „Au scutit Apavital de plata taxei, iar acum vedem rezultatul”, e concluzia fostului director DADJ.

Daniel Minciună știe lucrarea de la Bârnova: „Neglijență imensă”

Minciună: „Neglijență maximă”

La recepția finală va participa și reprezentanți de la Drumuri Județene. Minciună e sceptic că se va da aviz pe recepția finală: „Le-am spun clar că trebuie să iasă compactare de 80%, un inginer va face forări și va vedea gradul de compactare. Nici grosimea stratului de asfalt nu e respectată. Acolo e o neglijență imensă, iar dacă cineva va semna recepția, se va juca cu libertatea”.

Moldotrans lucrează ieftin și prost

Noul primar al Bârnovei a spus că de asfaltări s-a ocupat Moldotrans, după ce firma din Piatra Neamț, care fusese adusă de Iasicon să pună conducta în pământ, a fost trimisă acasă, pentru grave deficiențe.

În 2013, Moldotrans a realizat un drum la Vișani care, la jumătate de oră de la compactare, se rupea cu mâna.

Exemplul Germaniei: cazierul firmei de construcții

În Germania există aşa numitul registru naţional de lucrări, în care sunt trecute toate firmele care au lucrări de construcţii. Registrul funcţionează ca un cazier în care sunt notate toate erorile, greşelile şi întârzierile, iar punctajul contează la următoarele licitaţii la care o firmă se prezintă.

Citește și Ultima bătaie de joc la Bârnova: se surpă șoseaua înainte de recepție

Şi românii au implementat ceva asemănător, dar de formă, pentru că sancţiunile sunt rare şi foarte blânde. Există un certificat constatator eliberat după fiecare lucrare care, dacă este nefavorabil, poate bloca firma să participe, timp de doi ani, la licitaţii. Până acum, pentru câte zeci de lucrări proaste au existat pe drumurile judeţene, o singură firmă, şi aceea din Roman, a primit un aviz nefavorabil.

Drumuri de patru metri lăţime la Ciurea, în condiţiile în care lăţimea minimă ar fi trebuit să fie de 5,5 m. Cu 150.000 de euro/km, primarul reales a turnat asfalt doar pe o bandă de mers. Restul, peste 4 ani. Așa drum nu s-a mai văzut: două mașini care se întâlnesc față în față n-au loc una de alta. E asfalt negru pe mijloc, iar pe margini câte un metru de piatră spartă. Licitația, câștigată de Construcții Feroviare Câmpulung cu 3,8 milioane de lei, când prețul de cost era de 2 milioane.

Şase drumuri proaspăt asfaltate în comuna ieşeană Ciurea, cu o lungime de peste 6 km, au stârnit nemulţumirea ţăranilor, uimiţi că două căruţe abia au loc să treacă una pe lângă cealaltă. „Dacă-s pline cu fân, s-a blocat drumul, nu mai trece nimic”, spun oamenii.

Îngust de nu încap nici căruțele

Drumurile, incluse de Primărie la „interes local”, au fost asfaltate prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, program accesat în 2014. Drumurile au fost finalizate în grabă, înainte de alegerile locale din iunie. Pe marginea fiecărui drum există câte o bandă de piatră spartă de un metru lăţime, care putea fi utilizată lejer pentru asfaltarea unei străzi cu lăţime normală, doar că Primăria Ciurea a ales că realizeze un proiect pentru stradă de doar 4 metri. Şi ruleta nu minte: în porţiunile măsurate, drumul este cuprins între 4 şi 4,1 m.

„Dacă era finanţare europeană, nu se jucau aşa”, spune Ovidiu Laicu, directorul DRDP. Drumul trebuia să aibă măcar alveole de refugiu, dar nu are aşa ceva, iar Primăria se ascunde după afirmaţia că şosele nu sunt încă finalizate, deşi nu mai lucrează nimeni.

Asfalt pus pe 4 lățime, deși era loc lejer pentru lățimea standard de 5,5 m

6,1 km – 3,8 milioane de lei

Drumurile din Ciurea au fost incluse într-un proiect de finanţare de peste 12 milioane de lei. Şase dintre şoselele incluse în program au fost proiectate la doar 4 metri lăţime, deşi ar fi fost loc pentru lăţimea minimă admisă – 5,5 m.

Reprezentanţii Primăriei spun că nu era loc de drumuri mai late. Situaţia din teren îi contrazice, însă. De fiecare parte a asfaltului proaspăt turnat este lăsată câte o bandă de piatră spartă de aproximativ 1 metru lăţime, care putea fi lejer utilizată pentru un drum de aproape 6 metri lăţime, cum prevăd normele. „Acolo a fost lăsat acel loc pentru sistemul de scurgere a apei”, spune Cătălina Dorobăţ, şefa Urbansimului de la Primăria Ciurea.

„Dacă vine o maşină mai mare şi se intersectează cu una mai mică, una dintre ele trebuie să coboare de pe şosea”, spun oamenii din sat.

Normele: 5,5 m lăţime pe drumuri comunale

Conducerea DRDP Iaşi spune că standardul pentru drumuri comunale şi de interes local este de 5,5 m lăţime, la care se adaugă 75 de cm de fiecare parte pentru scurgere. „Toată platforma unui astfel de drum are 7 metri. Dacă o comunitate ar face drumuri de 4 metri lăţime, pe fonduri europene, nu ar primi în veci finanţare”, ne-a explicat Ovidiu Laicu, directorul DRDJ Iaşi.

Fostul director de la DADJ, Daniel Minciună, spune că pot fi făcute drumuri săteşti de 4 metri lăţime doar dacă din loc în loc sunt prevăzute „alveole de încrucişare” – porţiuni unde drumul este mai lat şi una dintre maşini se poate retrage dacă cea din sens opus nu are loc.

Citește și Au tăiat din fundație ca să adauge la buzunar: cum s-a furat 1 milion de lei la asfaltarea de la Bârnova

„Aşa a fost realizat proiectul. S-a considerat că nu este loc pentru mai mult”, afirmă Cătălina Dorobăţ de la Primăria Ciurea. Aceasta susţine că drumul nu este încă finalizat şi recepţionat şi că ar putea suferi modificări.

„Asta ar fi cea mai mare prostie, să mai încerci să adaugi ceva pe lăţime la un drum. Mai bine, de câţi bani ai îl faci mai scurt decât să tai pe lăţime cu gândul că mai adaugi după aceea”, mai spune Daniel Minciună.

Drumul de la Ciurea e o ciudățenie, două mașini n-au loc pe stradă

Scump: 623.000 de lei/km

În condiţiile în care preţul pe metru pătrat de asfalt, cu fundaţia făcută de la zero, este de aproximativ 80 de lei, cele şase drumuri de 3,8 milioane de lei din Ciurea au un preţ mare. Concret, la 4 m lăţime, preţul pentru cei 6,1 km era, de 1,95 milioane de lei (24.400 mp). Preţul la care a fost adjudecată licitaţia de către SC Compania de Construcţii Căi Ferate Câmpulung Moldovenesc este de 3,8 milioane de lei, adică dublu. Drumul nu a avut nevoie de fundaţie de la zero, pentru că era deja pietruit. Preţul de 80 de lei pe mp este valabil pentru drumurile naţionale, unde solicitările la care este supus drumul sunt mult mai mari.

Într-un interviu pentru 7EST, Daniel Condurache se prezintă drept rezultatul unei perioade de deschidere „extraordinare” din şcoala românească de dinainte de 1989. Această perioadă şi inteligenţa i-au adus o realizare dezvăluită recent, în spaţiul public, de prietenul său, Sorin Ovidiu Vântu: un premiu de 100.000 de lei pentru o invenţie.

Profesorul ieşean Daniel Condurache a vorbit, pentru 7EST, despre un moment mai puţin cunoscut din viaţa sa.

Dacie din premiere

Aţi fost premiat pentru o invenţie?

Am avut o invenţie în clasa a XI-a. A fost ceva special. O modalitate de redresare a curenţilor tari pe baza fenomenelor de interferometrie electromagnetică. A fost o invenţie care s-a aplicat multă vreme în industrie. Atunci, timp de doi ani, Statul român dădea un premiu pentru invenţiile care se aplicau. Valoarea a fost de 100.000 de lei. Am dat 70.000 de lei pe un autoturism Dacia. S-a renunţat repede la astfel de premieri şi toate invenţiile ajung să zacă pe la OSIM.

Aveţi o prietenie cu Sorin Ovidiu Vântu? (cel care a dezvăluit momentul, cei doi fiind colegi de liceu n.r.).

E ceva personal, despre care nu prea îmi place să vorbesc. Ne ştim din liceu şi am continuat să fim prieteni şi la bine şi la rău. Tatăl meu, când am plecat de-acasă, m-a însemnat să-mi fac prieteni. Până la proba contrarie, fiecare om cu care te întâlneşti este un om bun. Doar în momentul în care drumurile vieţii îţi arată că nu îţi este prieten, eşti liber să-l părăseşti. Nu am avut nimic de pierdut sau de câştigat de pe seama acestei prietenii. Am mai mulţi prieteni din acea perioadă, doar că nu sunt de notorietate.

Daniel Condurache este, în prezent, editor al Opiniei Studenţeşti şi prorector al Universităţii Tehnice

Timpul din care provin elitele

Cum a fost copilăria trăită la ţară, în comunism?

Până în clasa a VIII-a, eu am trăit în satul Răchiteni, comuna Mirceşti, undeva aproape de Roman. A fost o experienţă fabuloasă. Satul este o replică holografică a universului mare. Formându-mă acolo, am împrumutat o serie de valori, de comportamente. E clar că lumea îţi pare mărginită şi toate relele şi bunele se întâmplă acolo. Despre comunism nu prea am înţeles eu multe. Altfel vezi viaţa cu ochii de copil. Normal, după ce am ieşit din „peşteră“, am înţeles anumite lucruri. Post factum am realizat ce minusuri au fost în comunism, dar atunci, nu.

Cum aţi perceput viaţa de licean?

Din clasa a IX-a, am plecat la cel mai bun liceu din Roman, „Roman Vodă“. Era de fapt o mică universitate a locului. Am avut norocul unei perioade de deschidere extraordinară în şcoala românească. Atunci, ministrul educaţiei a avut ideea de a lucra separat cu elitele. Erau clase speciale, de matematică, de fizică, de biologie. Erau tipărite manuale speciale. Foarte mulţi din cultura românească actuală provin din acele clase speciale. Am prins atunci un moment de respiro cultural. Citeam Convorbiri Literare, România Literară. Asta la o vârstă care te aşază la nivelul valorilor adevărate.

Aţi participat la olimpiadele şcolare. Ce vă amintiţi?

În acea perioadă se cultiva un tip de competiţie. Eu am fost la Olimpiada de fizică şi la matematică, dar, la un anumit nivel, am fost nevoit să aleg fizica. Am ajuns în lotul naţional al României, în clasele a XI-a şi a XII-a, olimpiadele internaţionale fiind organizate la Bucureşti şi la Brno. Acolo am avut ocazia să cunosc tineri care aveau aceleaşi preocupări ca mine. Era o modalitate de coagulare a ideilor care, astăzi, cred că nu mai există.

Citește și EXCLUSIV. 30 de ore de groază între două spitale: al doilea caz Tiberiu Brăilean la Iași

Sumedenie de valori

De unde pasiunea pentru presă?

În marile centre universitare, în anii ’74-’80, erau reviste studenţeşti. La Iaşi era Opinia Studenţească, Viaţa Politehnicii şi Revista Dialog. Acestea au fost nişte fenomene culturale extrem de interesante, ce au generat adevărate şcoli de gândire. Eu, mai degrabă, mă revendic formativ de la aceste şcoli informale. Atunci s-au format personalităţile de mai apoi: Silviu Lupescu, Liviu Antonesei, Valeriu Gherghel, Alina Mungiu, Florin Zamfirescu, Dan Radu, Alexandru Lăzescu, fraţii Avram, Corneliu George Popa, Radu Eugeniu Stan. Există unele legende urbane că aceste reviste erau nişte supape lăsate de Securitate, dar, sincer, eu nu cred. Se făcea o presă de foarte bună calitate.

Vântu îl apreciază enorm pe Condurache

 „Colac peste pupăza, un ţărănuş plin de coşuri, pe numele său Daniel Condurache, care era bineînţeles la reală, câştigase 100.000 de lei pentru două invenţii brevetate de statul român. Crăpam de oftică şi de neputinţă iar teoria conform căreia cei de la reală erau mai deştepţi căpătase acum o confirmare de netăgăduit. (...) Urmare acelui aforism am început, aşa cum v-am zis, să caut mai ales părţile bune din oameni. La unii am văzut greşit şi am plătit pentru asta, la alţii am citit corect şi mă bucur în continuare de prietenia lor. Printre ei se numără şi ţărănuşul plin de coşuri, actualmente profesor universitar în Iaşi, care m-a ajutat enorm în momentele dificile prin care am trecut.”

Fragment dintr-un text postat de Sorin Ovidiu Vântu, pe 31 mai 2016, pe blogul personal

Povestea nefardată a unui cuplu care a plecat la muncă în Anglia, pornind de jos. Deşi au avut ghinion şi au depus zeci de CV-uri pentru a-şi găsi de muncă, doi asistenţi medicali din Iaşi, soţ şi soţie, vor să rămână în Anglia pentru a-şi face meseria. Au pus deja deoparte 20.000 de lire şi vor să-şi ia casă. Cât priveşte ieşirea Marii Britanii din UE, Răzvan Beşleagă o consideră o oportunitate pentru că ar scăpa de concurenţă.

Răzvan Beşleagă are 27 de ani şi a făcut cursurile de asistent la Iaşi, la fel ca actuala lui soţie, Cerasela.

Agenţie dubioasă de recrutare

„Am terminat cursurile de asistent medical în 2012. Cela (n.r. - Cerasela) a terminat cu un an înaintea mea. Înainte de a pleca, soţia mea a lucrat aici la un cabinet stomatologic şi la Grădiniţa «Căsuţa Zânelor». În februarie 2013, am plecat prin intermediul unei agenţii din Manchester. Am dat un interviu pe Skype şi au spus să venim pentru training. Noi ne-am plătit biletele de avion şi ne-am dus acolo. Şeful agenţiei era un jamaican foarte dubios. Ne-a cazat într-o cameră cu alţi opt băieţi. Am mers la câteva cursuri şi când ne-a spus că nu putem lucra în acelaşi loc, am renunţat la ideea de a lucra cu el. I-am achitat cursurile şi am renunţat“, îşi începe Răzvan povestea.

În gazdă la văru’

Văzând că promisiunile iniţiale nu au nicio legătură cu realitatea, Răzvan a apelat la un văr de-al său care era taximetrist în Plymouth. Acesta i-a luat la el acasă şi timp de două luni şi-a căutat de muncă. „Am stat două luni la Adi, vărul meu, şi am plătit 3.500 de lire pentru cazare, masă şi utilităţi. Şi i-am mai dat 1.250 de lire pentru un Peugeot 407 mai vechi. Noi când am plecat încolo am avut doar 500 de lire. Toţi banii i-am dat treptat, după ce ne-am angajat. După ce am avut de muncă, ne-am mutat toţi într-o casă, aproape de periferie. Apoi au început însă să apară discuţii, invidie şi atunci eu cu Cela ne-am mutat într-un apartament cu două camere şi living“, explică asistentul ieşean.

Soţii Răzvan şi Cerasela Beşleagă s-au împlinit: îşi ştiu viitorul

Infirmieri timp de un an şi jumătate

Până şi-au găsit un loc de muncă, cei doi ieşeni au încercat la mai multe instituţii de îngrijiri paleative. „Ne-am depus CV-uri şi am dat interviuri la vreo 19. Între timp, am vrut să mă angajez şi la o fabrică de peşte, nu m-au primit pentru că nu aveam specializare. În cele din urmă, la al 20-lea care-home, la Roborough House, ne-au angajat. Acolo erau 50 de pacienţi. Neavând PIN-ul (un cod al asistenţilor din Marea Britanie n.r.), noi am început în calitate de carrier, un fel de infirmier. Am muncit acolo un an şi am făcut absolut tot ce ţine de îngrijirea unui bolnav, de la stat de vorbă cu el, până la schimbat scutece şi şters la fund. Lucram în ture de 12 ore. Munceam 48 de ore în total pe săptămână, fără a se ţine cont că e week-end sau nu. Eram plătiţi cu 6,90 de lire pe oră. Împreună, luam aproximativ 2.200 de lire“, spune Răzvan.

PIN-uri de asistent medical

Ştiind că sunt asistenţi şi fiind foarte mulţumit de cum munceau cei doi ieşeni, managerul care-home-ului le-a propus să se întoarcă în ţară şi să-şi facă PIN-urile. „Noi am plătit actele, iar el ne-a plătit transportul şi ne-a închiriat maşină. Am venit în ţară, am făcut toate actele şi ne-am întors. Am aşteptat şase luni, timp în care am continuat să lucrăm ca infirmieri“, adaugă Răzvan.

Când au primit PIN-urile de asistenţi medicali, la „Roborough House“ nu mai erau locuri de asistenţi aşa că au fost nevoiţi să-şi caute iar un loc de muncă. „Am fost la mai multe interviuri şi am fost acceptaţi la «Cann House». Acolo erau doar îngrijiri paleative, pentru 70 de pacienţi. La un moment dat au început să aducă pentru îngrijiri şi persoane obeze, care ajungeau şi la 400 de kilograme. Acolo am stat şapte luni. Eram plătiţi cu 13,50 lire pe oră. Încet, încet, lucrurile au început să schimbe în rău. Văzând că muncim şi că suntem dedicaţi, au început să ne dea din ce în ce mai multe lucruri de făcut, ajungând să fim şi recepţionişti şi infirmieri, fără vreun ban în plus“, rememorează asistentul ieşean.

Întoarcerea la Roborough House

Cum lucrurile nu mai mergeau foarte bine, Răzvan şi Cela au vorbit cu managerul de Roborugh House, cu care se înţelegeau foarte bine, şi au avut norocul să fie libere două posturi de asistenţi medicali. Au fost primiţi imediat şi au continuat să muncească acolo. „E foarte greu în Anglia să devii asistent medical. Şcoala costă aproximativ 10.000 de lire pe an. În total, vreo 30.000 de lire, în timp ce la noi te costă 2.500 de lei. Neavând asistenţi medicali, ne-au primit pe noi şi ne-au oferit contracte pe termen nelimitat, cu 15,50 de lire pe oră. Contractul e de 36 de ore pe săptămână, iar orele suplimentare sunt plătite cu 19,50 de lire. Împreună luăm aproximativ 4.000 de lire, cu tot cu orele suplimentare“, socoteşte Răzvan.

Citește și Internată cu forța la Socola și abandonată. Bătrână aruncată de fiică la coșul cu vechituri

Vor să-şi ia casă şi să rămână în Anglia

În cei doi ani şi jumătate cât au lucrat în Anglia, cei doi asistenţi ieşeni au reuşit să strângă aproximativ 20.000 de lire şi nu vor să se mai întoarcă în ţară. „Chiria e 575 de lire. Utilităţile ajung aproximativ 100 de lire. La serviciu avem o masă asigurată, pentru 2 lire, deci cheltuim foarte puţin pe mâncare. Dacă mai pui telefon mobil, ţigări, ieşiri în oraş, o haină, transportul, ajungi la 1.500 de lire. Poţi să pui deoparte aproximativ 2.500 de lire pe lună. Noi am strâns până acum aproximativ 20.000 de lire. Vrem să ne stabilim acolo, să ne cumpărăm o casă, care ajunge la aproximativ 150.000 de lire. Ne-am interesat şi ar veni să plătim lunar, timp de 25 de ani, 590 de lire, aproape cât dăm acum chirie. În Anglia, munca mea este apreciată la adevărata valoare! În câţi ani aş reuşi eu să strâng 20.000 de lire în România?! Plus că acolo suntem trataţi civilizat şi munca noastră este apreciată“, conchide Răzvan.

 Brexit-ul este o alegere bună pentru o parte din cei ce locuiesc în Marea Britanie

„Ieşirea din UE, o idee foarte bună“

Pentru Răzvan Beşleagă ieşirea Marii Britanii din UE nu reprezintă o problemă. „S-ar putea să fie mai bine pentru noi dacă Anglia nu mai este în UE şi nu mai rău, cum spune toată lumea. Noi lucrăm de ceva timp acolo, avem contracte pe perioadă nedeterminată şi, chiar dacă s-ar introduce permisele de muncă, nu ar fi o problemă să le obţinem. Spun că ar fi mai bine pentru că nu ar exista concurenţă şi nu ar mai veni oricine să lucreze în Anglia“, crede Răzvan.

Investiția e minoră: 600 de euro pentru o stație. Cu copertină în oraș sunt în acest moment 65 de stații. Viceprimarul Radu Botez spune că ideea e bună, dar instalațiile ar putea fi vandalizate. Drobul de sare este blestemul poporului român.

Zilele caniculare îi afectează din plin pe pietoni şi pe cei care folosesc mijloacele de transport în comun. Primii se pot adăposti în clădirile unde există aer condiţionat, dar cei care folosesc autobuzele sau tramvaiele Regiei Autonome de Transport Public (RATP) trebuie să îndure chinul aşteptării în staţii. Adevărata încercare apare însă atunci când călătorii urcă în mijloacele de transport în comun. Alt calvar: aglomeraţia şi lipsa unei minime ventilaţii transformă totul într-un „Road to Hell”. 7EST a identificat o soluţie ieftină, care ar putea combate chinul zilellor caniculare: celebrele perdele de apă, instalaţii folosite, de obicei, pe terasele localurilor din Iaşi.

Setea din staţii e cruntă. Pentru băieţi, consolarea pentru suferinţă sunt rochiile scurte

Specialist: 600 de euro bucata

În municipiul Iaşi sunt 340 de staţii RATP, din care doar 65 sunt acoperite. Acestea din urmă ar putea fi dotate cu sistemele de răcorire „perdele de apă”, investiţia finală fiind de circa 40.000 de euro. Reprezentantul societăţii Green Air, profilată pe furnizarea unor astfel de sisteme, atrage atenţia că trebuie asigurată o sursă permanentă de alimentare cu apă. „În cazul unei astfel de staţii ar fi nevoie de o singură pompă. Asta înseamnă 600 de euro, fără TVA. Acest sistem de răcire este relativ nou pe piaţă. În cazul menţionat ar fi cea mai mică pompă, care să asigure până la un litru de apă pe minut. Ar fi cam 20 de duze în această instalaţie. Costurile de întreţinere nu ar fi mari. Trebuie schimbate filtrele şi duzele, care costă până în 22 de lei. Depinde cât de mult le foloseşti. Sunt instalaţii care funcţionează de trei sezoane, iar duzele au fost schimbate în proporţie de 50%”, a declarat Adrian Merschi, reprezentant Green Air.

 Aşa ar arăta, în linii mari, un sistem de tipul „perdea de apă”

Firma a montat astfel de sisteme la mai multe restaurante cu terasă din Iași, dar și câteva hale industriale, unde patronii au vrut să asigure muncitorilor o răcoare plăcută în zilele de caniculă.

0,6 mc de apă/zi ar consuma o perdea de vapori într-o singură stație. Asta înseamnă 18 mc/lună, la o exploatare de 30 de zile, 10 ore/zi

Viceprimar: „Nu avem pază”

Viceprimarul Radu Botez a precizat că investiţia ar fi oportună, dar modul de funcţionare este incert, din cauza actelor de distrugere. „Nu cred că se poate, pentru că nu are cine să le păzească. Dau exemplul vestitelor corturi care sunt montate în zonele aglomerate. Acolo există posibilitatea asigurării pazei. Oricum, merită analizată această soluţie. Să ştiţi că banii din Primărie sunt număraţi de două ori. Ar mai fi o problemă şi asigurarea alimentării cu apă”, a spus Botez.

Alimentarea cu apă s-ar face ușor din rețeaua stradală.

 Automatele de bilete pot fi găsite în puţine locuri

Altă hibă: locuri de unde nu ai să cumperi bilete

În altă ordine de idei, călătorii RATP se confruntă şi cu imposibilitatea de a achiziţiona bilete de călătorie, fie pentru că nu sunt casierii, fie pentru că nu sunt montate automate. Este şi cazul staţiei RATP din faţa Institutului de Psihiatrie Socola. Angajaţii de aici sunt nevoiţi să fie foarte atenţi şi să-şi cumpere mai multe bilete, din timp.

Citește și Boieru’ Condurache, „denunţat” de Vântu. Unul dintre cei mai cunoscuţi politehnişti din Iaşi consideră că presa l-a format ca om

Reprezentanţii RATP au precizat că s-au făcut încercări pentru asigurarea biletelor. „În zona menţionată s-au purtat discuţii cu cei care deţin magazine. Le-am cerut să pună la vânzare bilete, dar nu au fost solicitări importante. Acolo nu se justifică o tonetă. Varianta ar fi cumpărarea biletului la staţiile de îmbarcare, acolo unde există aceste tonete”, a precizat Adrian Mihai, purtător de cuvânt RATP.

Rezolvarea problemei ridicării gunoiului se prelungeşte în mod inacceptabil. Sistemul complex organizat de Consiliul Judeţean înregistrează întârzieri în serie. La nivel local, alte dificultăţi: neseriozitatea operatorilor. La Miroslava, comuna a stat trei zile într-un miros pestilenţial.

Pe terenul Aeroportului Iaşi, unde a fost pe vremuri Aviaţia Utilitară, Consiliul Judeţean Iaşi a depozitat mare parte din pubelele pe care sute de mii de locuitori ai judeţului ar fi trebuit să le folosească deja. Plătite cu sute de mii de euro, mii de pubele zac aruncate în soare, pentru că Sistemul Integrat de Management al Deşeurilor (SMID), proiect finanţat din fonduri europene care trebuia să funcţioneze încă din luna decembrie 2015, nu este gata. Efectele acestei întârzieri şi absenţa unor operatori serioşi sunt vizibile la Miroslava. Mii de ieşeni trăiesc într-un miros de nesuportat după ce gunoiul nu le-a fost ridicat o săptămână, pentru că firma care trebuia să facă asta a avut maşinile defecte. Comuna a fost câteva zile un teritoriu al miilor de pubele care dădeau pe dinafară de gunoaie.

Dacă e marţi, nu e maşina

În Miroslava, joia şi vinerea trecută, nu s-a putut respira. În plină vară, cu temperaturi de peste 35 de grade la soare, conţinutul câtorva mii de pubele pline ochi şi-a revărsat mirosul peste tot. În toată comuna, firma care ar fi trebui să ia gunoiul a ratat singurul său obiectiv. Oamenilor nu le-a venit să creadă, mai ales că se întâmplase la fel cu doar o săptămână mai devreme. „Ziua de luat gunoiul este la noi în fiecare marţi. Săptămâna trecută a fost o zi de întârziere, dar acum au depăşit orice limită. Sunt deja trei zile în care pubelele cu gunoi stau în faţa porţii şi maşinile nu se arată”, ne-a explicat Ioana Popa, o ieşeancă ce şi-a construit o casă la Miroslava.

Societatea care are contract pentru strângerea gunoiului menajer este Dermat Cons SRL din Chitila - Ilfov, firmă care a câştigat licitaţia de delegare a serviciului public de salubritate în aprilie 2015. Contractul, încheiat pe o perioadă de 3 ani, costă Primăria Miroslava 3,38 milioane de lei (93.888 lei lunar). Societatea, care aparţine lui Viorel Daniel Pîrcălabu, a avut, în 2015, o cifră de afaceri de 2,9 milioane de lei, ceea ce înseamnă că aproape o treime din banii societăţii provin din contractul de la Miroslava. În aceste condiţii, este greu de explicat cum de oamenii din comună au stat cu gunoiul la nas pe motiv că firmei i s-au defectat toate maşinile. “Aceasta este explicaţia pe care am primit-o. Că toate cele trei maşini ale lor s-au defectat. Contractul s-a desfăşurat în condiţii bune până acum, nu am avut întârzieri atât de mari la preluarea gunoiului”, a declarat Dan Niţă, primarul din Miroslava. Gunoiul din comuna de lângă Iaşi a fost ridicat abia începând cu ziua de vineri, cu o întârziere de 3 zile. Şi asta nu a fost prima dată când firma din Chitila este reclamată de săteni.

Pubelele stau la Aeroport, deşi locul lor este în altă parte

Surpriza din soare

În timp ce fiecare primărie din judeţ s-a descurcat pe cont propriu cu strângerea gunoiului menajer, proiectul Sistem Integrat de Management al Deşeurilor din Judeţul Iaşi, în valoare de peste 69 de milioane de euro, fără TVA, accesat de Consiliul Judeţean, nu funcţionează încă, deşi termenul limită a fost decembrie 2015. Numeroase primării din judeţ au spaţii unde sunt depozitate pubelele pe care locuitorii trebuiau să le primească demult, dar nici un spaţiu de depozitare nu este întrecut de un teren de lângă Aeroportul Iaşi. Lângă vechea clădire a Aviaţiei Utilitare, Consiliul Judeţean a depozitat în soare, claie peste grămadă, mii de pubele de gunoi, cumpărate de la Grădinariu Impex SRL în cadrul licitaţiilor care s-au derulat în cadrul proiectului. “Sunt cu miile, au fost aduse de la Consiliul Judeţean. Stau aici, în soare. Nu ştiu pentru ce sunt, nu ni s-a explicat, doar au fost lăsate”, spun angajaţii Aeroportului, care au remarcat muntele de pubele din curte. Diriguitorii proiectului nu au putut fi contactaţi pentru a oferi explicaţii pentru pubelele depozitate. Laura Ionela Păstrăvanu, manager de proiect, este în concediu, iar persoana care o înlocuieşte, Angela Mirela Turcu, nu a fost de găsit.

Teoretic, fiecare familie din mediul rural ar trebui să primească o pubelă, ridicarea gunoiului făcându-se contra unei taxe lunare.

Afacerile Dermat Cons

Miroslava are 13.394 de locuitori în 5.250 de case şi 93 de blocuri cu 900 de apartamente. Tarifele plătite firmei Dermat Cons sunt de 22,14 lei pentru fiecare apartament şi 19,31 lei pentru fiecare casă. Banii se achită lunar la Primăria Miroslava.

La Miroslava există pubele, dar nu este suficient

Obiectivele proiectului

Pe hârtie, Sistemul de Management al Deşeurilor sună bine. Obiectivele sunt reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile, reducerea depozitării deşeurilor din ambalaje (prin reciclare), colectarea selectivă, depozitarea controlată a deşeurilor la Ţuţora. Contractul a fost semnat pe 16 mai 2013, fiind o continuare a proiectului, eşuat, al Consiliului Local Iaşi de realizare a gropii de gunoi ecologice de la Ţuţora. Una dintre cele mai importante componente ale proiectului, Modernizarea şi extinderea Centrului de Management al Deşeurilor din Ţuţora, a fost finalizată cu întârziere, abia la sfârşitul lunii iunie. Staţiile de transfer de la Bălţaţi şi Ruginoasa sunt finalizate, depozitele de la Paşcani, Hârlău şi Târgu Frumos sunt închise, iar echipamentele sunt achiziţionate. Consiliul Judeţean ar fi trebuit, până acum, să organizeze licitaţiile pentru operatorii care să transporte gunoiul de la poarta casei la staţiile de transfer. Acestea nu au avut loc din cauza finalizării cu întârziere a investiţiei de la Ţuţora.

Citește și EXCLUSIV. Clanul Olteanu, profituri imense din spaţiile şi terenurile Primăriei

180.000 de pubele de la Grădinariu Impex

În cadrul proiectului SMID, Consiliul Judeţean Iaşi a achiziţionat, de la SC Grădinariu Impex SRL din Bucureşti, 180.000 de europubele din plastic, de 120 şi 240 de litri. Preţul tuturor tomberoanelor, la care s-au mai adăugat recipienţi pentru deşeuri verzi, pubele de transport, pubele de 1.100 de litri sau de 280 de litri, containere de 40 mc pentru transport, a fost de 35,4 milioane de lei cu TVA.

Gura lumii susţine că „un lipitor de afişe” a ajuns mare şef în „noua” primărie a lui Chirica. Reforma anunţată de primarul Mihai Chirica în Primărie este contrazisă de deciziile pe care le ia. Şef al Serviciului Administrativ în locul lui Eugen Chişcă „omul lui Nichita” a fost numit Lucian Bălinişteanu, „omul lui Chirica” din PSD. „Noi, tinerii social-democraţi, vă dorim multă sănătate şi îndeplinirea tuturor idealurilor pe care le slujiţi!”, a fost un mesaj de pe Facebook, de ziua actualului primar, la care s-a raliat şi Bălinişteanu.

Vântul schimbării din Primăria Iaşi pare să fie doar praf în ochii ieşenilor. Noul primar, Mihai Chirica, a promis alegătorilor că noua administraţie va fi diferită de cea condusă de predecesorul Gheorghe Nichita. Cu toate acestea, noul edil nu s-a putut abţine şi a promovat în funcţie de conducere un apropiat care l-a ajutat în timpul campaniei electorale. Profitând de demisia lui Eugen Chişcă, şeful Serviciului Administrativ şi un apropiat al fostului primar, Chirica l-a numit în această funcţie pe Lucian Bălinişteanu, membru PSD la Tineret.

Surse din partid: „Din păcate, Chirica nu are oameni”

Numirea lui Bălinişteanu pe funcţia de şef de serviciu i-a făcut pe unii angajaţi din Primărie, dar şi colegi ai primarului din PSD să strâmbe din nas. „Domnule, asta-i schimbare? Cum să pui un lipitor de afişe şef peste un serviciu? De când a venit, a început să-i ia pe toţi la rost. Îţi vine şi să râzi. A plecat Chişcă, ca să vină unul care nu are nicio treabă cu funcţia asta. El l-a ajutat pe Chirica în campanie şi a primit funcţia asta. Bălinişteanu a a fost la Tineret la PSD şi a lucrat şi în Primărie. Este venit pe filiera Harabagiu (Gabriel Harabagiu – viceprimar PSD) şi Bogdan Cruceanu (lider la TSD n.r.). Nu se face aşa schimbarea”, spun surse din PSD. Informaţia numirii lui Bălinişteanu este confirmată de reprezentanţii Primăriei. „Domnul Bălinişteanu a fost numit temporar în funcţie. Urmează ca postul să fie scos la concurs conform legii, după ce va fi publicat anunţul în Monitorul Oficial. Cred că anunţul va fi publicat în această vară”, a precizat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al primăriei. Dacă va concura pentru post, Bălinişteanu are toate şansele să câştige concursul.

Cine a stat aproape de Chirica în fotografiile puse pe Facebook, alături de mesaje de felicitare de ziua acestuia? Bălinişteanu, viitorul şef din Primărie

Postul are miză

Funcţia pe care a primit-o tânărul Bălinişteanu nu este una lipsită de miză. Omul lui Chirica va avea pe mână tot ce înseamnă aprovizionarea municipalităţii, de la asigurarea necesarului de hârtie până la combustibilul folosit de parcul auto. El ar urma să întocmească referatele ce stau la baza organizării unor ulterioare licitaţii. Mai mult, Lucian Bălinişteanu va avea în subordine toţi şoferii ce deservesc Palatul Roznovanu. Conform singurei declaraţii de avere disponibile, din 2011, Lucian Bălinişteanu nu deţine proprietăţi, nu are conturi în bancă, singurul venit fiind cel de inspector de specialitate în cadrul Direcţiei Economice şi Finanţe Publice Locale (DEFPL). Acum, noua funcţie îi va furniza un salariu lunar de aproximativ 3.000 de lei, net.

Viceprimarul Harabagiu: „E un om orientat”

Executivul Primăriei consideră că numirea în funcţie a lui Bălinişteanu este o decizie corectă. „El a lucrat la Finanţe şi la Centrul de Informaţii pentru Cetăţeni. E un băiat care-şi face datoria, muncea non-stop. Când era la Direcţia Economică, toată lumea îl lăuda, este un om activ, care se implică. Nu este genul care de abia aşteaptă să se termine programul, e un om orientat”, a declarat viceprimarul Gabriel Harabagiu. Primarul Mihai Chirica a nuanţat: „Nu este dată nicio dispoziţie dată în acest sens. Staţi să vorbesc şi cu el, să-l cunosc”, a declarat edilul-şef.

Citește și EXCLUSIV. Clanul Olteanu, profituri imense din spaţiile şi terenurile Primăriei

Funcţie blestemată

Până nu demult, funcţia de şef al Serviciului Administrativ a fost ocupată de Eugen Chişcă, faimos pentru că a fost şoferul fostului edil-şef. Chişcă a fost implicat în dosarul de abuz în serviciu deschis fostului primar Gheorghe Nichita. Mai precis, fostul primar şi-a folosit oamenii din subordine pentru a-şi urmări amanta, Adina Samson. Rolul lui Chişcă a fost acela de a contacta un reprezentant al unei firme de telefonie mobilă pentru a face rost de desfăşurătorul convorbirilor efectuate de amantă. Pentru a scăpa de puşcărie, Chişcă a semnat cu DNA un acord de recunoaştere a vinovăţiei şi, în ianuarie 2016, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare şi la muncă în folosul comunităţii, pentru o perioadă de 60 de zile.

 „Pai mai copii, este al 10 lea an de cand avem presedinte pdl si vreo 8 ani a fost si prim ministru si cam cu ce s a ales Iasul? El nu venea nici macar pe 24 decembrie (probabil ianuarie n.r.). Sunteti penibili de a dreptul!” Bălinişteanu, foarte activ pe Facebook, uneori în rol de troll anti-Băsescu

Mesaje pe Facebook în care Bălinişteanu apare în poze alături de Chirica, de ziua acestuia

„TSD IAŞI îşi sărbătoreşte preşedintele. La mulţi ani d-le Mihai Chirica!” (2 septembrie 2013)

„Astăzi urăm LA MULŢI ANI fericiţi domnului viceprimar al Iaşiului, Mihai Chirica! Suntem bucuroşi că am sărbătorit împreună această zi şi că organizaţia municipală a Partidului Social Democrat are un lider valoros în frunte! Vă dorim sănătate, forţă de muncă şi împliniri alături de cei dragi dumneavoastră! (1 septembrie 2014)

„Astăzi urăm LA MULŢI ANI domnului preşedinte al PSD Municipiul Iaşi, Mihai Chirica. Noi, tinerii social-democraţi, vă dorim multă sănătate şi îndeplinirea tuturor idealurilor pe care le slujiţi!” (1 septembrie 2015)

Moldotrans a turnat asfalt fără fundație. Exact cum au făcut la Vișani. Metrul pătrat de fundație de drum, făcută ca la carte, costă 40 de lei. La canalizarea Iasicon, umplutura a fost făcută cu pământ. Dacă s-au furat 20 de lei/mp, pe 46.500 mp frauda se ridică la 1 milion de lei. Noul primar al comunei spune că nu va semna recepția. Fostul director DADJ spune că e jaf acolo și că cineva își riscă libertatea.

La Bârnova, unde asfaltul se surpă chiar înainte de recepția finală, scandalul abia acum începe: prin omiterea realizării unei fundații de calitate, s-a furat cel puțin 1 milion de lei. Canalizarea realizată pe 31 km, pe bani europeni, contractată de Iasicon, a avut parte numai de scandaluri. Subcontractări pentru firme-fantomă, întârzieri mari în execuție, refacerea unor mari porțiuni, asfaltarea în bătaie de joc, cu surparea lucrării pe kilometri întregi.

Acum, s-a aflat că de asfaltare s-a ocupat Moldotrans, firmă care, în urmă cu trei ani, a turnat covor asfaltic la Vișani ce se rupea cu mâna. Compoziția se răcise și nu fusese compactată ca lumea. Acum, la Bârnova, Moldotrans a făcut asfaltări fără fundație, metoda cea mai des întâlnită în fraudele de la drumuri, când constructorii încearcă să reducă din preț și să-și maximizeze profitul.

Experții spun că, pe 31 km de drum la Bârnova, s-au furat cel puțin 1 milion de lei, toată canalizarea fiind estimată inițial la 20 milioane de lei.

Acesta e dezastrul de la Bârnova. Asfaltul crapă și se lasă ca și l-ar înghiți pământul

Calculul furtului

„Un metru pătrat de asfalt de cel puţin 6 cm, turnat ca la carte, costă undeva la 38 de lei. Dedesubt, fundaţia realizată perfect costă cam tot atât, cu toate straturile sale. Deci, costul unui metru pătrat de asfalt este de aproximativ 80 de lei”, ne-a explicat Ovidiu Laicu, directorul Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Iaşi.

Presupunând că asfaltul a fost turnat ca la carte - deşi nu este cazul, stratul fiind extrem de subțire - rămâne ca furtul să se fi produs la fundație, la cei 38-40 de lei necesari pentru fiecare metru pătrat de drum.

În general, se fură la fundație

Profesorii de la Facultatea de Construcții a Universității Tehnice Iaşi au explicat că drumurile din România suferă din cauza furturilor din fundaţie, iar denivelările și porțiunile surpate de la Bârnova sunt indicii ale acestui jaf.

Inspecțiile realizate până acum la această lucrare au arătat că în șanț, peste conducta de canalizare, umplutura era formată numai din pământ, un strat subțire de pietriș și, în unele locurim, piatră spartă. Normele de calitate prevăd ca fundația să fie realizată din pietriș (nu pământ), un strat de refuz de ciur, peste care vine un strat gros de piatră spartă. În aceste condiții, prețul pe metru pătrat de fundație ar fi fost de 40 de lei.

Specialiștii afirmă că la Bârnova, rețeta a fost respectată doar pe jumătate, umplutura doar 20 de lei/mp. La 31 km lungime, cu o lățime medie a șanțului de 1,5 m, rezultă 46.500 mp. Cei 20 de lei „economisiți” înseamnă o fraudă de 930.000 de lei la un calcul minimal.

La Păun, săptămâna trecută se asfalta pe ploaie. Durere în cot de banii cheltuiți

Noul primar: „Nu semnez”

Primarul ales recent în Bârnova, Mihai Bălan, spune că va inspecta personal fiecare kilometru de lucrare. “Pentru mine este deja clar ce este aici. Vreau totuşi să mă asigur că toată lucrarea arată aşa. Nu semnez recepţia lucrării”, ne-a spus Mihai Bălan.

Afirmaţia lui este completată de fostul director al DADJ, Daniel Minciună, implicat în subiect pentru că șoseaua care traversează Bârnova este drum județean: „Ştiu problemele din toată comuna Bârnova. În 2013, am refuzat șase luni să dau aviz Apavital pentru această lucrare, știind că nu vor reface drumul la starea inițială. Trebuia să percepem o taxă de 1 milion de lei, pentru a fi siguri că sunt bani pentru o intervenție la drum în cazul în care arăta prost”.

Taxa n-a mai fost luată la presiunile conducerii CJ, Apavital riscând să piardă finanțarea europeană. „Au scutit Apavital de plata taxei, iar acum vedem rezultatul”, e concluzia fostului director DADJ.

Daniel Minciună știe lucrarea de la Bârnova: „Neglijență imensă”

Minciună: „Neglijență maximă”

La recepția finală va participa și reprezentanți de la Drumuri Județene. Minciună e sceptic că se va da aviz pe recepția finală: „Le-am spun clar că trebuie să iasă compactare de 80%, un inginer va face forări și va vedea gradul de compactare. Nici grosimea stratului de asfalt nu e respectată. Acolo e o neglijență imensă, iar dacă cineva va semna recepția, se va juca cu libertatea”.

Moldotrans lucrează ieftin și prost

Noul primar al Bârnovei a spus că de asfaltări s-a ocupat Moldotrans, după ce firma din Piatra Neamț, care fusese adusă de Iasicon să pună conducta în pământ, a fost trimisă acasă, pentru grave deficiențe.

În 2013, Moldotrans a realizat un drum la Vișani care, la jumătate de oră de la compactare, se rupea cu mâna.

Exemplul Germaniei: cazierul firmei de construcții

În Germania există aşa numitul registru naţional de lucrări, în care sunt trecute toate firmele care au lucrări de construcţii. Registrul funcţionează ca un cazier în care sunt notate toate erorile, greşelile şi întârzierile, iar punctajul contează la următoarele licitaţii la care o firmă se prezintă.

Citește și Ultima bătaie de joc la Bârnova: se surpă șoseaua înainte de recepție

Şi românii au implementat ceva asemănător, dar de formă, pentru că sancţiunile sunt rare şi foarte blânde. Există un certificat constatator eliberat după fiecare lucrare care, dacă este nefavorabil, poate bloca firma să participe, timp de doi ani, la licitaţii. Până acum, pentru câte zeci de lucrări proaste au existat pe drumurile judeţene, o singură firmă, şi aceea din Roman, a primit un aviz nefavorabil.

Drumuri de patru metri lăţime la Ciurea, în condiţiile în care lăţimea minimă ar fi trebuit să fie de 5,5 m. Cu 150.000 de euro/km, primarul reales a turnat asfalt doar pe o bandă de mers. Restul, peste 4 ani. Așa drum nu s-a mai văzut: două mașini care se întâlnesc față în față n-au loc una de alta. E asfalt negru pe mijloc, iar pe margini câte un metru de piatră spartă. Licitația, câștigată de Construcții Feroviare Câmpulung cu 3,8 milioane de lei, când prețul de cost era de 2 milioane.

Şase drumuri proaspăt asfaltate în comuna ieşeană Ciurea, cu o lungime de peste 6 km, au stârnit nemulţumirea ţăranilor, uimiţi că două căruţe abia au loc să treacă una pe lângă cealaltă. „Dacă-s pline cu fân, s-a blocat drumul, nu mai trece nimic”, spun oamenii.

Îngust de nu încap nici căruțele

Drumurile, incluse de Primărie la „interes local”, au fost asfaltate prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, program accesat în 2014. Drumurile au fost finalizate în grabă, înainte de alegerile locale din iunie. Pe marginea fiecărui drum există câte o bandă de piatră spartă de un metru lăţime, care putea fi utilizată lejer pentru asfaltarea unei străzi cu lăţime normală, doar că Primăria Ciurea a ales că realizeze un proiect pentru stradă de doar 4 metri. Şi ruleta nu minte: în porţiunile măsurate, drumul este cuprins între 4 şi 4,1 m.

„Dacă era finanţare europeană, nu se jucau aşa”, spune Ovidiu Laicu, directorul DRDP. Drumul trebuia să aibă măcar alveole de refugiu, dar nu are aşa ceva, iar Primăria se ascunde după afirmaţia că şosele nu sunt încă finalizate, deşi nu mai lucrează nimeni.

Asfalt pus pe 4 lățime, deși era loc lejer pentru lățimea standard de 5,5 m

6,1 km – 3,8 milioane de lei

Drumurile din Ciurea au fost incluse într-un proiect de finanţare de peste 12 milioane de lei. Şase dintre şoselele incluse în program au fost proiectate la doar 4 metri lăţime, deşi ar fi fost loc pentru lăţimea minimă admisă – 5,5 m.

Reprezentanţii Primăriei spun că nu era loc de drumuri mai late. Situaţia din teren îi contrazice, însă. De fiecare parte a asfaltului proaspăt turnat este lăsată câte o bandă de piatră spartă de aproximativ 1 metru lăţime, care putea fi lejer utilizată pentru un drum de aproape 6 metri lăţime, cum prevăd normele. „Acolo a fost lăsat acel loc pentru sistemul de scurgere a apei”, spune Cătălina Dorobăţ, şefa Urbansimului de la Primăria Ciurea.

„Dacă vine o maşină mai mare şi se intersectează cu una mai mică, una dintre ele trebuie să coboare de pe şosea”, spun oamenii din sat.

Normele: 5,5 m lăţime pe drumuri comunale

Conducerea DRDP Iaşi spune că standardul pentru drumuri comunale şi de interes local este de 5,5 m lăţime, la care se adaugă 75 de cm de fiecare parte pentru scurgere. „Toată platforma unui astfel de drum are 7 metri. Dacă o comunitate ar face drumuri de 4 metri lăţime, pe fonduri europene, nu ar primi în veci finanţare”, ne-a explicat Ovidiu Laicu, directorul DRDJ Iaşi.

Fostul director de la DADJ, Daniel Minciună, spune că pot fi făcute drumuri săteşti de 4 metri lăţime doar dacă din loc în loc sunt prevăzute „alveole de încrucişare” – porţiuni unde drumul este mai lat şi una dintre maşini se poate retrage dacă cea din sens opus nu are loc.

Citește și Au tăiat din fundație ca să adauge la buzunar: cum s-a furat 1 milion de lei la asfaltarea de la Bârnova

„Aşa a fost realizat proiectul. S-a considerat că nu este loc pentru mai mult”, afirmă Cătălina Dorobăţ de la Primăria Ciurea. Aceasta susţine că drumul nu este încă finalizat şi recepţionat şi că ar putea suferi modificări.

„Asta ar fi cea mai mare prostie, să mai încerci să adaugi ceva pe lăţime la un drum. Mai bine, de câţi bani ai îl faci mai scurt decât să tai pe lăţime cu gândul că mai adaugi după aceea”, mai spune Daniel Minciună.

Drumul de la Ciurea e o ciudățenie, două mașini n-au loc pe stradă

Scump: 623.000 de lei/km

În condiţiile în care preţul pe metru pătrat de asfalt, cu fundaţia făcută de la zero, este de aproximativ 80 de lei, cele şase drumuri de 3,8 milioane de lei din Ciurea au un preţ mare. Concret, la 4 m lăţime, preţul pentru cei 6,1 km era, de 1,95 milioane de lei (24.400 mp). Preţul la care a fost adjudecată licitaţia de către SC Compania de Construcţii Căi Ferate Câmpulung Moldovenesc este de 3,8 milioane de lei, adică dublu. Drumul nu a avut nevoie de fundaţie de la zero, pentru că era deja pietruit. Preţul de 80 de lei pe mp este valabil pentru drumurile naţionale, unde solicitările la care este supus drumul sunt mult mai mari.

Într-un interviu pentru 7EST, Daniel Condurache se prezintă drept rezultatul unei perioade de deschidere „extraordinare” din şcoala românească de dinainte de 1989. Această perioadă şi inteligenţa i-au adus o realizare dezvăluită recent, în spaţiul public, de prietenul său, Sorin Ovidiu Vântu: un premiu de 100.000 de lei pentru o invenţie.

Profesorul ieşean Daniel Condurache a vorbit, pentru 7EST, despre un moment mai puţin cunoscut din viaţa sa.

Dacie din premiere

Aţi fost premiat pentru o invenţie?

Am avut o invenţie în clasa a XI-a. A fost ceva special. O modalitate de redresare a curenţilor tari pe baza fenomenelor de interferometrie electromagnetică. A fost o invenţie care s-a aplicat multă vreme în industrie. Atunci, timp de doi ani, Statul român dădea un premiu pentru invenţiile care se aplicau. Valoarea a fost de 100.000 de lei. Am dat 70.000 de lei pe un autoturism Dacia. S-a renunţat repede la astfel de premieri şi toate invenţiile ajung să zacă pe la OSIM.

Aveţi o prietenie cu Sorin Ovidiu Vântu? (cel care a dezvăluit momentul, cei doi fiind colegi de liceu n.r.).

E ceva personal, despre care nu prea îmi place să vorbesc. Ne ştim din liceu şi am continuat să fim prieteni şi la bine şi la rău. Tatăl meu, când am plecat de-acasă, m-a însemnat să-mi fac prieteni. Până la proba contrarie, fiecare om cu care te întâlneşti este un om bun. Doar în momentul în care drumurile vieţii îţi arată că nu îţi este prieten, eşti liber să-l părăseşti. Nu am avut nimic de pierdut sau de câştigat de pe seama acestei prietenii. Am mai mulţi prieteni din acea perioadă, doar că nu sunt de notorietate.

Daniel Condurache este, în prezent, editor al Opiniei Studenţeşti şi prorector al Universităţii Tehnice

Timpul din care provin elitele

Cum a fost copilăria trăită la ţară, în comunism?

Până în clasa a VIII-a, eu am trăit în satul Răchiteni, comuna Mirceşti, undeva aproape de Roman. A fost o experienţă fabuloasă. Satul este o replică holografică a universului mare. Formându-mă acolo, am împrumutat o serie de valori, de comportamente. E clar că lumea îţi pare mărginită şi toate relele şi bunele se întâmplă acolo. Despre comunism nu prea am înţeles eu multe. Altfel vezi viaţa cu ochii de copil. Normal, după ce am ieşit din „peşteră“, am înţeles anumite lucruri. Post factum am realizat ce minusuri au fost în comunism, dar atunci, nu.

Cum aţi perceput viaţa de licean?

Din clasa a IX-a, am plecat la cel mai bun liceu din Roman, „Roman Vodă“. Era de fapt o mică universitate a locului. Am avut norocul unei perioade de deschidere extraordinară în şcoala românească. Atunci, ministrul educaţiei a avut ideea de a lucra separat cu elitele. Erau clase speciale, de matematică, de fizică, de biologie. Erau tipărite manuale speciale. Foarte mulţi din cultura românească actuală provin din acele clase speciale. Am prins atunci un moment de respiro cultural. Citeam Convorbiri Literare, România Literară. Asta la o vârstă care te aşază la nivelul valorilor adevărate.

Aţi participat la olimpiadele şcolare. Ce vă amintiţi?

În acea perioadă se cultiva un tip de competiţie. Eu am fost la Olimpiada de fizică şi la matematică, dar, la un anumit nivel, am fost nevoit să aleg fizica. Am ajuns în lotul naţional al României, în clasele a XI-a şi a XII-a, olimpiadele internaţionale fiind organizate la Bucureşti şi la Brno. Acolo am avut ocazia să cunosc tineri care aveau aceleaşi preocupări ca mine. Era o modalitate de coagulare a ideilor care, astăzi, cred că nu mai există.

Citește și EXCLUSIV. 30 de ore de groază între două spitale: al doilea caz Tiberiu Brăilean la Iași

Sumedenie de valori

De unde pasiunea pentru presă?

În marile centre universitare, în anii ’74-’80, erau reviste studenţeşti. La Iaşi era Opinia Studenţească, Viaţa Politehnicii şi Revista Dialog. Acestea au fost nişte fenomene culturale extrem de interesante, ce au generat adevărate şcoli de gândire. Eu, mai degrabă, mă revendic formativ de la aceste şcoli informale. Atunci s-au format personalităţile de mai apoi: Silviu Lupescu, Liviu Antonesei, Valeriu Gherghel, Alina Mungiu, Florin Zamfirescu, Dan Radu, Alexandru Lăzescu, fraţii Avram, Corneliu George Popa, Radu Eugeniu Stan. Există unele legende urbane că aceste reviste erau nişte supape lăsate de Securitate, dar, sincer, eu nu cred. Se făcea o presă de foarte bună calitate.

Vântu îl apreciază enorm pe Condurache

 „Colac peste pupăza, un ţărănuş plin de coşuri, pe numele său Daniel Condurache, care era bineînţeles la reală, câştigase 100.000 de lei pentru două invenţii brevetate de statul român. Crăpam de oftică şi de neputinţă iar teoria conform căreia cei de la reală erau mai deştepţi căpătase acum o confirmare de netăgăduit. (...) Urmare acelui aforism am început, aşa cum v-am zis, să caut mai ales părţile bune din oameni. La unii am văzut greşit şi am plătit pentru asta, la alţii am citit corect şi mă bucur în continuare de prietenia lor. Printre ei se numără şi ţărănuşul plin de coşuri, actualmente profesor universitar în Iaşi, care m-a ajutat enorm în momentele dificile prin care am trecut.”

Fragment dintr-un text postat de Sorin Ovidiu Vântu, pe 31 mai 2016, pe blogul personal

Povestea nefardată a unui cuplu care a plecat la muncă în Anglia, pornind de jos. Deşi au avut ghinion şi au depus zeci de CV-uri pentru a-şi găsi de muncă, doi asistenţi medicali din Iaşi, soţ şi soţie, vor să rămână în Anglia pentru a-şi face meseria. Au pus deja deoparte 20.000 de lire şi vor să-şi ia casă. Cât priveşte ieşirea Marii Britanii din UE, Răzvan Beşleagă o consideră o oportunitate pentru că ar scăpa de concurenţă.

Răzvan Beşleagă are 27 de ani şi a făcut cursurile de asistent la Iaşi, la fel ca actuala lui soţie, Cerasela.

Agenţie dubioasă de recrutare

„Am terminat cursurile de asistent medical în 2012. Cela (n.r. - Cerasela) a terminat cu un an înaintea mea. Înainte de a pleca, soţia mea a lucrat aici la un cabinet stomatologic şi la Grădiniţa «Căsuţa Zânelor». În februarie 2013, am plecat prin intermediul unei agenţii din Manchester. Am dat un interviu pe Skype şi au spus să venim pentru training. Noi ne-am plătit biletele de avion şi ne-am dus acolo. Şeful agenţiei era un jamaican foarte dubios. Ne-a cazat într-o cameră cu alţi opt băieţi. Am mers la câteva cursuri şi când ne-a spus că nu putem lucra în acelaşi loc, am renunţat la ideea de a lucra cu el. I-am achitat cursurile şi am renunţat“, îşi începe Răzvan povestea.

În gazdă la văru’

Văzând că promisiunile iniţiale nu au nicio legătură cu realitatea, Răzvan a apelat la un văr de-al său care era taximetrist în Plymouth. Acesta i-a luat la el acasă şi timp de două luni şi-a căutat de muncă. „Am stat două luni la Adi, vărul meu, şi am plătit 3.500 de lire pentru cazare, masă şi utilităţi. Şi i-am mai dat 1.250 de lire pentru un Peugeot 407 mai vechi. Noi când am plecat încolo am avut doar 500 de lire. Toţi banii i-am dat treptat, după ce ne-am angajat. După ce am avut de muncă, ne-am mutat toţi într-o casă, aproape de periferie. Apoi au început însă să apară discuţii, invidie şi atunci eu cu Cela ne-am mutat într-un apartament cu două camere şi living“, explică asistentul ieşean.

Soţii Răzvan şi Cerasela Beşleagă s-au împlinit: îşi ştiu viitorul

Infirmieri timp de un an şi jumătate

Până şi-au găsit un loc de muncă, cei doi ieşeni au încercat la mai multe instituţii de îngrijiri paleative. „Ne-am depus CV-uri şi am dat interviuri la vreo 19. Între timp, am vrut să mă angajez şi la o fabrică de peşte, nu m-au primit pentru că nu aveam specializare. În cele din urmă, la al 20-lea care-home, la Roborough House, ne-au angajat. Acolo erau 50 de pacienţi. Neavând PIN-ul (un cod al asistenţilor din Marea Britanie n.r.), noi am început în calitate de carrier, un fel de infirmier. Am muncit acolo un an şi am făcut absolut tot ce ţine de îngrijirea unui bolnav, de la stat de vorbă cu el, până la schimbat scutece şi şters la fund. Lucram în ture de 12 ore. Munceam 48 de ore în total pe săptămână, fără a se ţine cont că e week-end sau nu. Eram plătiţi cu 6,90 de lire pe oră. Împreună, luam aproximativ 2.200 de lire“, spune Răzvan.

PIN-uri de asistent medical

Ştiind că sunt asistenţi şi fiind foarte mulţumit de cum munceau cei doi ieşeni, managerul care-home-ului le-a propus să se întoarcă în ţară şi să-şi facă PIN-urile. „Noi am plătit actele, iar el ne-a plătit transportul şi ne-a închiriat maşină. Am venit în ţară, am făcut toate actele şi ne-am întors. Am aşteptat şase luni, timp în care am continuat să lucrăm ca infirmieri“, adaugă Răzvan.

Când au primit PIN-urile de asistenţi medicali, la „Roborough House“ nu mai erau locuri de asistenţi aşa că au fost nevoiţi să-şi caute iar un loc de muncă. „Am fost la mai multe interviuri şi am fost acceptaţi la «Cann House». Acolo erau doar îngrijiri paleative, pentru 70 de pacienţi. La un moment dat au început să aducă pentru îngrijiri şi persoane obeze, care ajungeau şi la 400 de kilograme. Acolo am stat şapte luni. Eram plătiţi cu 13,50 lire pe oră. Încet, încet, lucrurile au început să schimbe în rău. Văzând că muncim şi că suntem dedicaţi, au început să ne dea din ce în ce mai multe lucruri de făcut, ajungând să fim şi recepţionişti şi infirmieri, fără vreun ban în plus“, rememorează asistentul ieşean.

Întoarcerea la Roborough House

Cum lucrurile nu mai mergeau foarte bine, Răzvan şi Cela au vorbit cu managerul de Roborugh House, cu care se înţelegeau foarte bine, şi au avut norocul să fie libere două posturi de asistenţi medicali. Au fost primiţi imediat şi au continuat să muncească acolo. „E foarte greu în Anglia să devii asistent medical. Şcoala costă aproximativ 10.000 de lire pe an. În total, vreo 30.000 de lire, în timp ce la noi te costă 2.500 de lei. Neavând asistenţi medicali, ne-au primit pe noi şi ne-au oferit contracte pe termen nelimitat, cu 15,50 de lire pe oră. Contractul e de 36 de ore pe săptămână, iar orele suplimentare sunt plătite cu 19,50 de lire. Împreună luăm aproximativ 4.000 de lire, cu tot cu orele suplimentare“, socoteşte Răzvan.

Citește și Internată cu forța la Socola și abandonată. Bătrână aruncată de fiică la coșul cu vechituri

Vor să-şi ia casă şi să rămână în Anglia

În cei doi ani şi jumătate cât au lucrat în Anglia, cei doi asistenţi ieşeni au reuşit să strângă aproximativ 20.000 de lire şi nu vor să se mai întoarcă în ţară. „Chiria e 575 de lire. Utilităţile ajung aproximativ 100 de lire. La serviciu avem o masă asigurată, pentru 2 lire, deci cheltuim foarte puţin pe mâncare. Dacă mai pui telefon mobil, ţigări, ieşiri în oraş, o haină, transportul, ajungi la 1.500 de lire. Poţi să pui deoparte aproximativ 2.500 de lire pe lună. Noi am strâns până acum aproximativ 20.000 de lire. Vrem să ne stabilim acolo, să ne cumpărăm o casă, care ajunge la aproximativ 150.000 de lire. Ne-am interesat şi ar veni să plătim lunar, timp de 25 de ani, 590 de lire, aproape cât dăm acum chirie. În Anglia, munca mea este apreciată la adevărata valoare! În câţi ani aş reuşi eu să strâng 20.000 de lire în România?! Plus că acolo suntem trataţi civilizat şi munca noastră este apreciată“, conchide Răzvan.

 Brexit-ul este o alegere bună pentru o parte din cei ce locuiesc în Marea Britanie

„Ieşirea din UE, o idee foarte bună“

Pentru Răzvan Beşleagă ieşirea Marii Britanii din UE nu reprezintă o problemă. „S-ar putea să fie mai bine pentru noi dacă Anglia nu mai este în UE şi nu mai rău, cum spune toată lumea. Noi lucrăm de ceva timp acolo, avem contracte pe perioadă nedeterminată şi, chiar dacă s-ar introduce permisele de muncă, nu ar fi o problemă să le obţinem. Spun că ar fi mai bine pentru că nu ar exista concurenţă şi nu ar mai veni oricine să lucreze în Anglia“, crede Răzvan.

Investiția e minoră: 600 de euro pentru o stație. Cu copertină în oraș sunt în acest moment 65 de stații. Viceprimarul Radu Botez spune că ideea e bună, dar instalațiile ar putea fi vandalizate. Drobul de sare este blestemul poporului român.

Zilele caniculare îi afectează din plin pe pietoni şi pe cei care folosesc mijloacele de transport în comun. Primii se pot adăposti în clădirile unde există aer condiţionat, dar cei care folosesc autobuzele sau tramvaiele Regiei Autonome de Transport Public (RATP) trebuie să îndure chinul aşteptării în staţii. Adevărata încercare apare însă atunci când călătorii urcă în mijloacele de transport în comun. Alt calvar: aglomeraţia şi lipsa unei minime ventilaţii transformă totul într-un „Road to Hell”. 7EST a identificat o soluţie ieftină, care ar putea combate chinul zilellor caniculare: celebrele perdele de apă, instalaţii folosite, de obicei, pe terasele localurilor din Iaşi.

Setea din staţii e cruntă. Pentru băieţi, consolarea pentru suferinţă sunt rochiile scurte

Specialist: 600 de euro bucata

În municipiul Iaşi sunt 340 de staţii RATP, din care doar 65 sunt acoperite. Acestea din urmă ar putea fi dotate cu sistemele de răcorire „perdele de apă”, investiţia finală fiind de circa 40.000 de euro. Reprezentantul societăţii Green Air, profilată pe furnizarea unor astfel de sisteme, atrage atenţia că trebuie asigurată o sursă permanentă de alimentare cu apă. „În cazul unei astfel de staţii ar fi nevoie de o singură pompă. Asta înseamnă 600 de euro, fără TVA. Acest sistem de răcire este relativ nou pe piaţă. În cazul menţionat ar fi cea mai mică pompă, care să asigure până la un litru de apă pe minut. Ar fi cam 20 de duze în această instalaţie. Costurile de întreţinere nu ar fi mari. Trebuie schimbate filtrele şi duzele, care costă până în 22 de lei. Depinde cât de mult le foloseşti. Sunt instalaţii care funcţionează de trei sezoane, iar duzele au fost schimbate în proporţie de 50%”, a declarat Adrian Merschi, reprezentant Green Air.

 Aşa ar arăta, în linii mari, un sistem de tipul „perdea de apă”

Firma a montat astfel de sisteme la mai multe restaurante cu terasă din Iași, dar și câteva hale industriale, unde patronii au vrut să asigure muncitorilor o răcoare plăcută în zilele de caniculă.

0,6 mc de apă/zi ar consuma o perdea de vapori într-o singură stație. Asta înseamnă 18 mc/lună, la o exploatare de 30 de zile, 10 ore/zi

Viceprimar: „Nu avem pază”

Viceprimarul Radu Botez a precizat că investiţia ar fi oportună, dar modul de funcţionare este incert, din cauza actelor de distrugere. „Nu cred că se poate, pentru că nu are cine să le păzească. Dau exemplul vestitelor corturi care sunt montate în zonele aglomerate. Acolo există posibilitatea asigurării pazei. Oricum, merită analizată această soluţie. Să ştiţi că banii din Primărie sunt număraţi de două ori. Ar mai fi o problemă şi asigurarea alimentării cu apă”, a spus Botez.

Alimentarea cu apă s-ar face ușor din rețeaua stradală.

 Automatele de bilete pot fi găsite în puţine locuri

Altă hibă: locuri de unde nu ai să cumperi bilete

În altă ordine de idei, călătorii RATP se confruntă şi cu imposibilitatea de a achiziţiona bilete de călătorie, fie pentru că nu sunt casierii, fie pentru că nu sunt montate automate. Este şi cazul staţiei RATP din faţa Institutului de Psihiatrie Socola. Angajaţii de aici sunt nevoiţi să fie foarte atenţi şi să-şi cumpere mai multe bilete, din timp.

Citește și Boieru’ Condurache, „denunţat” de Vântu. Unul dintre cei mai cunoscuţi politehnişti din Iaşi consideră că presa l-a format ca om

Reprezentanţii RATP au precizat că s-au făcut încercări pentru asigurarea biletelor. „În zona menţionată s-au purtat discuţii cu cei care deţin magazine. Le-am cerut să pună la vânzare bilete, dar nu au fost solicitări importante. Acolo nu se justifică o tonetă. Varianta ar fi cumpărarea biletului la staţiile de îmbarcare, acolo unde există aceste tonete”, a precizat Adrian Mihai, purtător de cuvânt RATP.

Rezolvarea problemei ridicării gunoiului se prelungeşte în mod inacceptabil. Sistemul complex organizat de Consiliul Judeţean înregistrează întârzieri în serie. La nivel local, alte dificultăţi: neseriozitatea operatorilor. La Miroslava, comuna a stat trei zile într-un miros pestilenţial.

Pe terenul Aeroportului Iaşi, unde a fost pe vremuri Aviaţia Utilitară, Consiliul Judeţean Iaşi a depozitat mare parte din pubelele pe care sute de mii de locuitori ai judeţului ar fi trebuit să le folosească deja. Plătite cu sute de mii de euro, mii de pubele zac aruncate în soare, pentru că Sistemul Integrat de Management al Deşeurilor (SMID), proiect finanţat din fonduri europene care trebuia să funcţioneze încă din luna decembrie 2015, nu este gata. Efectele acestei întârzieri şi absenţa unor operatori serioşi sunt vizibile la Miroslava. Mii de ieşeni trăiesc într-un miros de nesuportat după ce gunoiul nu le-a fost ridicat o săptămână, pentru că firma care trebuia să facă asta a avut maşinile defecte. Comuna a fost câteva zile un teritoriu al miilor de pubele care dădeau pe dinafară de gunoaie.

Dacă e marţi, nu e maşina

În Miroslava, joia şi vinerea trecută, nu s-a putut respira. În plină vară, cu temperaturi de peste 35 de grade la soare, conţinutul câtorva mii de pubele pline ochi şi-a revărsat mirosul peste tot. În toată comuna, firma care ar fi trebui să ia gunoiul a ratat singurul său obiectiv. Oamenilor nu le-a venit să creadă, mai ales că se întâmplase la fel cu doar o săptămână mai devreme. „Ziua de luat gunoiul este la noi în fiecare marţi. Săptămâna trecută a fost o zi de întârziere, dar acum au depăşit orice limită. Sunt deja trei zile în care pubelele cu gunoi stau în faţa porţii şi maşinile nu se arată”, ne-a explicat Ioana Popa, o ieşeancă ce şi-a construit o casă la Miroslava.

Societatea care are contract pentru strângerea gunoiului menajer este Dermat Cons SRL din Chitila - Ilfov, firmă care a câştigat licitaţia de delegare a serviciului public de salubritate în aprilie 2015. Contractul, încheiat pe o perioadă de 3 ani, costă Primăria Miroslava 3,38 milioane de lei (93.888 lei lunar). Societatea, care aparţine lui Viorel Daniel Pîrcălabu, a avut, în 2015, o cifră de afaceri de 2,9 milioane de lei, ceea ce înseamnă că aproape o treime din banii societăţii provin din contractul de la Miroslava. În aceste condiţii, este greu de explicat cum de oamenii din comună au stat cu gunoiul la nas pe motiv că firmei i s-au defectat toate maşinile. “Aceasta este explicaţia pe care am primit-o. Că toate cele trei maşini ale lor s-au defectat. Contractul s-a desfăşurat în condiţii bune până acum, nu am avut întârzieri atât de mari la preluarea gunoiului”, a declarat Dan Niţă, primarul din Miroslava. Gunoiul din comuna de lângă Iaşi a fost ridicat abia începând cu ziua de vineri, cu o întârziere de 3 zile. Şi asta nu a fost prima dată când firma din Chitila este reclamată de săteni.

Pubelele stau la Aeroport, deşi locul lor este în altă parte

Surpriza din soare

În timp ce fiecare primărie din judeţ s-a descurcat pe cont propriu cu strângerea gunoiului menajer, proiectul Sistem Integrat de Management al Deşeurilor din Judeţul Iaşi, în valoare de peste 69 de milioane de euro, fără TVA, accesat de Consiliul Judeţean, nu funcţionează încă, deşi termenul limită a fost decembrie 2015. Numeroase primării din judeţ au spaţii unde sunt depozitate pubelele pe care locuitorii trebuiau să le primească demult, dar nici un spaţiu de depozitare nu este întrecut de un teren de lângă Aeroportul Iaşi. Lângă vechea clădire a Aviaţiei Utilitare, Consiliul Judeţean a depozitat în soare, claie peste grămadă, mii de pubele de gunoi, cumpărate de la Grădinariu Impex SRL în cadrul licitaţiilor care s-au derulat în cadrul proiectului. “Sunt cu miile, au fost aduse de la Consiliul Judeţean. Stau aici, în soare. Nu ştiu pentru ce sunt, nu ni s-a explicat, doar au fost lăsate”, spun angajaţii Aeroportului, care au remarcat muntele de pubele din curte. Diriguitorii proiectului nu au putut fi contactaţi pentru a oferi explicaţii pentru pubelele depozitate. Laura Ionela Păstrăvanu, manager de proiect, este în concediu, iar persoana care o înlocuieşte, Angela Mirela Turcu, nu a fost de găsit.

Teoretic, fiecare familie din mediul rural ar trebui să primească o pubelă, ridicarea gunoiului făcându-se contra unei taxe lunare.

Afacerile Dermat Cons

Miroslava are 13.394 de locuitori în 5.250 de case şi 93 de blocuri cu 900 de apartamente. Tarifele plătite firmei Dermat Cons sunt de 22,14 lei pentru fiecare apartament şi 19,31 lei pentru fiecare casă. Banii se achită lunar la Primăria Miroslava.

La Miroslava există pubele, dar nu este suficient

Obiectivele proiectului

Pe hârtie, Sistemul de Management al Deşeurilor sună bine. Obiectivele sunt reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile, reducerea depozitării deşeurilor din ambalaje (prin reciclare), colectarea selectivă, depozitarea controlată a deşeurilor la Ţuţora. Contractul a fost semnat pe 16 mai 2013, fiind o continuare a proiectului, eşuat, al Consiliului Local Iaşi de realizare a gropii de gunoi ecologice de la Ţuţora. Una dintre cele mai importante componente ale proiectului, Modernizarea şi extinderea Centrului de Management al Deşeurilor din Ţuţora, a fost finalizată cu întârziere, abia la sfârşitul lunii iunie. Staţiile de transfer de la Bălţaţi şi Ruginoasa sunt finalizate, depozitele de la Paşcani, Hârlău şi Târgu Frumos sunt închise, iar echipamentele sunt achiziţionate. Consiliul Judeţean ar fi trebuit, până acum, să organizeze licitaţiile pentru operatorii care să transporte gunoiul de la poarta casei la staţiile de transfer. Acestea nu au avut loc din cauza finalizării cu întârziere a investiţiei de la Ţuţora.

Citește și EXCLUSIV. Clanul Olteanu, profituri imense din spaţiile şi terenurile Primăriei

180.000 de pubele de la Grădinariu Impex

În cadrul proiectului SMID, Consiliul Judeţean Iaşi a achiziţionat, de la SC Grădinariu Impex SRL din Bucureşti, 180.000 de europubele din plastic, de 120 şi 240 de litri. Preţul tuturor tomberoanelor, la care s-au mai adăugat recipienţi pentru deşeuri verzi, pubele de transport, pubele de 1.100 de litri sau de 280 de litri, containere de 40 mc pentru transport, a fost de 35,4 milioane de lei cu TVA.

Gura lumii susţine că „un lipitor de afişe” a ajuns mare şef în „noua” primărie a lui Chirica. Reforma anunţată de primarul Mihai Chirica în Primărie este contrazisă de deciziile pe care le ia. Şef al Serviciului Administrativ în locul lui Eugen Chişcă „omul lui Nichita” a fost numit Lucian Bălinişteanu, „omul lui Chirica” din PSD. „Noi, tinerii social-democraţi, vă dorim multă sănătate şi îndeplinirea tuturor idealurilor pe care le slujiţi!”, a fost un mesaj de pe Facebook, de ziua actualului primar, la care s-a raliat şi Bălinişteanu.

Vântul schimbării din Primăria Iaşi pare să fie doar praf în ochii ieşenilor. Noul primar, Mihai Chirica, a promis alegătorilor că noua administraţie va fi diferită de cea condusă de predecesorul Gheorghe Nichita. Cu toate acestea, noul edil nu s-a putut abţine şi a promovat în funcţie de conducere un apropiat care l-a ajutat în timpul campaniei electorale. Profitând de demisia lui Eugen Chişcă, şeful Serviciului Administrativ şi un apropiat al fostului primar, Chirica l-a numit în această funcţie pe Lucian Bălinişteanu, membru PSD la Tineret.

Surse din partid: „Din păcate, Chirica nu are oameni”

Numirea lui Bălinişteanu pe funcţia de şef de serviciu i-a făcut pe unii angajaţi din Primărie, dar şi colegi ai primarului din PSD să strâmbe din nas. „Domnule, asta-i schimbare? Cum să pui un lipitor de afişe şef peste un serviciu? De când a venit, a început să-i ia pe toţi la rost. Îţi vine şi să râzi. A plecat Chişcă, ca să vină unul care nu are nicio treabă cu funcţia asta. El l-a ajutat pe Chirica în campanie şi a primit funcţia asta. Bălinişteanu a a fost la Tineret la PSD şi a lucrat şi în Primărie. Este venit pe filiera Harabagiu (Gabriel Harabagiu – viceprimar PSD) şi Bogdan Cruceanu (lider la TSD n.r.). Nu se face aşa schimbarea”, spun surse din PSD. Informaţia numirii lui Bălinişteanu este confirmată de reprezentanţii Primăriei. „Domnul Bălinişteanu a fost numit temporar în funcţie. Urmează ca postul să fie scos la concurs conform legii, după ce va fi publicat anunţul în Monitorul Oficial. Cred că anunţul va fi publicat în această vară”, a precizat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al primăriei. Dacă va concura pentru post, Bălinişteanu are toate şansele să câştige concursul.

Cine a stat aproape de Chirica în fotografiile puse pe Facebook, alături de mesaje de felicitare de ziua acestuia? Bălinişteanu, viitorul şef din Primărie

Postul are miză

Funcţia pe care a primit-o tânărul Bălinişteanu nu este una lipsită de miză. Omul lui Chirica va avea pe mână tot ce înseamnă aprovizionarea municipalităţii, de la asigurarea necesarului de hârtie până la combustibilul folosit de parcul auto. El ar urma să întocmească referatele ce stau la baza organizării unor ulterioare licitaţii. Mai mult, Lucian Bălinişteanu va avea în subordine toţi şoferii ce deservesc Palatul Roznovanu. Conform singurei declaraţii de avere disponibile, din 2011, Lucian Bălinişteanu nu deţine proprietăţi, nu are conturi în bancă, singurul venit fiind cel de inspector de specialitate în cadrul Direcţiei Economice şi Finanţe Publice Locale (DEFPL). Acum, noua funcţie îi va furniza un salariu lunar de aproximativ 3.000 de lei, net.

Viceprimarul Harabagiu: „E un om orientat”

Executivul Primăriei consideră că numirea în funcţie a lui Bălinişteanu este o decizie corectă. „El a lucrat la Finanţe şi la Centrul de Informaţii pentru Cetăţeni. E un băiat care-şi face datoria, muncea non-stop. Când era la Direcţia Economică, toată lumea îl lăuda, este un om activ, care se implică. Nu este genul care de abia aşteaptă să se termine programul, e un om orientat”, a declarat viceprimarul Gabriel Harabagiu. Primarul Mihai Chirica a nuanţat: „Nu este dată nicio dispoziţie dată în acest sens. Staţi să vorbesc şi cu el, să-l cunosc”, a declarat edilul-şef.

Citește și EXCLUSIV. Clanul Olteanu, profituri imense din spaţiile şi terenurile Primăriei

Funcţie blestemată

Până nu demult, funcţia de şef al Serviciului Administrativ a fost ocupată de Eugen Chişcă, faimos pentru că a fost şoferul fostului edil-şef. Chişcă a fost implicat în dosarul de abuz în serviciu deschis fostului primar Gheorghe Nichita. Mai precis, fostul primar şi-a folosit oamenii din subordine pentru a-şi urmări amanta, Adina Samson. Rolul lui Chişcă a fost acela de a contacta un reprezentant al unei firme de telefonie mobilă pentru a face rost de desfăşurătorul convorbirilor efectuate de amantă. Pentru a scăpa de puşcărie, Chişcă a semnat cu DNA un acord de recunoaştere a vinovăţiei şi, în ianuarie 2016, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare şi la muncă în folosul comunităţii, pentru o perioadă de 60 de zile.

 „Pai mai copii, este al 10 lea an de cand avem presedinte pdl si vreo 8 ani a fost si prim ministru si cam cu ce s a ales Iasul? El nu venea nici macar pe 24 decembrie (probabil ianuarie n.r.). Sunteti penibili de a dreptul!” Bălinişteanu, foarte activ pe Facebook, uneori în rol de troll anti-Băsescu

Mesaje pe Facebook în care Bălinişteanu apare în poze alături de Chirica, de ziua acestuia

„TSD IAŞI îşi sărbătoreşte preşedintele. La mulţi ani d-le Mihai Chirica!” (2 septembrie 2013)

„Astăzi urăm LA MULŢI ANI fericiţi domnului viceprimar al Iaşiului, Mihai Chirica! Suntem bucuroşi că am sărbătorit împreună această zi şi că organizaţia municipală a Partidului Social Democrat are un lider valoros în frunte! Vă dorim sănătate, forţă de muncă şi împliniri alături de cei dragi dumneavoastră! (1 septembrie 2014)

„Astăzi urăm LA MULŢI ANI domnului preşedinte al PSD Municipiul Iaşi, Mihai Chirica. Noi, tinerii social-democraţi, vă dorim multă sănătate şi îndeplinirea tuturor idealurilor pe care le slujiţi!” (1 septembrie 2015)

Medicul Mircea Onofriescu, cel mai apreciat ginecolog din zona Moldovei, este acuzat că a greşit operaţia unei paciente. Femeia a fost la un pas de deces şi a avut mult de pătimit în lunile următoare. Este în pericol de a nu mai avea copii şi vrea daune de 500.000 de euro de la doctor şi Spitalul „Cuza Vodă”. Onofriescu a declarat că lasă justiţia să-şi spună cuvântul.

O profesoară care a fost la un pas de moarte aduce acuze grave unui ginecolog ieşean. Andreea T. susţine că în timpul unei intervenţii pentru extirparea uni chist, medicul Mircea Onofriescu de la Spitalul „Cuza Vodă” i-a perforat colonul, ceea ce ar fi dus, ulterior, la apariţia unei peritonite generalizate. Operată de urgenţă la Spitalul „Sf. Spiridon”, în octombrie anul trecut, tinerei i-a fost ataşată o pungă de colostomie şi i-au fost extirpate trompa uterină şi ovarul din partea stângă. După patru luni, a fost supusă unei alte intervenţii pentru refacerea continuităţii tractului digestiv. Imobilizată o perioadă la pat, şi fără a mai putea preda, profesoara l-a reclamat pe medic, pentru malpraxis, la Colegiul Medicilor şi la Parchet. De asemenea, a cerut judecătorilor să-l oblige la plata a 500.000 de euro daune morale. Doctorul este de părere că justiţia va fi ceea care va face ordine în acest caz.

Lăsată de izbelişte

Profesoara Andreea T. (25 de ani), din judeţul Neamţ, spune că, în 13 octombrie anul trecut, a  fost supusă unei intervenţii laparoscopice efectuate de medicul Mircea Onofriescu la Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie “Cuza Vodă” din Iaşi, pentru „extirparea unui chist endometriozic”. Operaţia a fost programată după ce doctorul ar fi consulatat-o cu aproape o lună înainte la cabinetul său particular.

Andreea T. îl acuză însă pe medicul Onofriescu că, în timpul intervenţiei chirurgicale, i-ar fi perforat colonul, fapt ce a dus ulterior la apariţia unei peritonite generalizate. „Mă simţeam foarte rău şi aveam dureri îngrozitoare, iar la câteva ore de la operaţie am fost internată la terapie intensivă. Până în 15 octombrie 2015 nu am fost consultată de niciun medic, ci doar îngrijită de asistentele medicale şi nu mi s-au dat informaţii în legătură cu starea mea de sănătate. Primul care a sesizat că operaţia a avut complicaţii a fost anestezistul, prezent iniţial la intervenţie, iar apoi am fost consultată de doctorul Onofriescu”, îşi aminteşte tânăra.

 Medicul Onofriescu va merge în faţa judecătorilor

Operată de urgenţă la „Sf. Spiridon”

Profesoara spune că Onofriescu ar fi chemat un medic chirurg de la Spitalul „Sf. Spiridon” pentru a o consulta, iar, la câteva minute după aceea, a fost transferată cu o ambulanţă la această unitate sanitară. A fost diagnosticată cu „peritonită generalizată prin perforare sigmoidiana şi boală inflamatorie pelvină” şi operată de urgenţă de medicul Dan Andronic. „Părinţilor mei li s-a spus atunci că mi s-a perforat colonul la operaţia anterioară şi, ca soluţie, mi s-a instalat o pungă colostomă permanentă pentru o perioada de cel puţin 5 luni, dupa ce au fost îndepărtate infecţia şi materiile fecale din abdomen. Medicul le-a spus şi că am fost adusă în ultimul moment pentru operaţie, pentru că, din cauza complicaţiilor, dacă operaţia mai întârzia câteva ore, intervenea decesul meu”, povesteşte Andreea T.

Aparat stricat?

De asemenea, în timpul intervenţiei de la „Sf. Spiridon” tinerei i-au fost extirpate trompa uterină şi ovarul din partea stângă. După aproape 10 zile a fost externată, cântărind 42 de kilograme, cu diagnosticul: perforaţie sigmoidiană, peritonită generalizată, boală inflamatorie pelvină, hidrosalpinx gigant bilateral operat (blocarea trompelor uterine cu fluid n.r.), sepsis, insuficienţă renală acută, tulburări digestive postoperatorii. Tânăra susţine că pe perioada internării de la Spiridon, un rezident al medicului Onofriescu ar fi venit pentru a vedea cum se simte. Femeia mai spune că mama ei i-ar fi cerut explicaţii doctorului, la sfârşitul lunii octombrie 2015, şi susţine că acesta ar fi precizat că laparoscopul ar fi avut o defecţiune.

Calvarul tinerei a fost departe de a se fi încheiat. Aceasta povesteşte că a fost nevoită să stea o perioadă imobilizată la pat, nu a mai putut să se întoarcă la catedră şi nici să cânte la evenimente. „Mi-a fost foarte greu. Umblam cu pungi după mine, se spărgeau, mă umpleam de fecale, mirosea. Făceam atacuri de panică. O perioadă nu am mai putut să îmi pregătesc elevii”, spune profesoara. Aceasta s-a întors la catedră de abia pe 1 aprilie 2016.

„Am ajuns să fiu ciopârţită”

Tânăra a mai fost supusă unei alte intervenţii chirurgicale, anul acesta, la Târgu Mureş, pentru refacerea continuităţii tractului digestiv. „Mi s-a spus că, după operaţie, voi avea doar patru puncte şi am ajuns să fiu ciopârţită. O altă consecinţă defavorabilă a intervenţiei efectuate de medicul Onofriescu este pericolul de a nu mai putea avea copii. Aceasta deoarece capacitatea mea de a mă procrea a fost grav afectată, fiindu-mi extirpate o trompă uterină şi un ovar, iar celalalt ramânand cu mari probleme”, mai menţionează Andreea T.

Profesoara l-a reclamat pe medic pentru malpraxis. „Am formulat o plângere împotriva medicului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, pentru neglijenţă în serviciu şi vătămare corporală din culpă şi am sesizat şi Colegiul Medicilor”, a declarat Stelică Boboc, avocatul Andreei T. De asemenea, tânăra a dat în judecată la Tribunalul Iaşi atât doctorul, cât şi Spitalul „Cuza Vodă” şi a solicitat 500.000 de euro daune morale.

 „O altă consecinţă defavorabilă a intervenţiei efectuate de medicul Onofriescu este pericolul de a nu mai putea avea copii” Andreea T., pacienta medicului Onofriescu

Onofriescu: „Nici nu ştie ce patologie a avut, săraca de ea”

Doctorul reclamat nu a dorit să comenteze prea mult cazul. „Sunt plecat în străinătate la un congres şi o să vorbim altă dată. Justiţia o să facă ordine în cazul ăsta. Doamna săraca, nici nu ştie ce patologie a avut, săraca de ea, dar lucrurile astea o să fie rezolvate şi de Colegiul Medicilor şi de justiţie”, a declarat medicul Mircea Onofriescu. Reprezentanţii spitalului nu au putut fi contactaţi până la închiderea ediţiei.

Citește și EXCLUSIV. 30 de ore de groază între două spitale: al doilea caz Tiberiu Brăilean la Iași

Colegiul Medicilor, nici o sancţiune în 2016

Potrivit datelor comunicate de Colegiul Medicilor Iaşi, la solicitarea 7Est, anul acesta Comisia de Disciplină din cadrul instituţiei a pronunţat 22 de decizii, fără a se dispune sancţiuni disciplinare în niciuna dintre acestea. Anul trecut au fost înregistrate 50 de plângeri, fiind aplicate sancţiuni în 7 dosare de anchetă disciplinară. „Din punct de vedere statistic nu s-a înregistrat o creştere semnificativă a plângerilor sau sesizărilor adresate Colegiului Judeţean al Medicilor din Iaşi în ultimul an”, se arată într-un răspuns al reprezentanţilor instituţiei.

Listă selectă de cărţi pentru unul dintre cei mai temuţi proxeneţi din Europa. Condamnat la ani grei de puşcărie, Ioan Clămparu vrea să participe la mai multe activităţi educative, motivând că, în caz contrar, va rămâne cu sechele.

Interlopul Ioan Clămparu (47 de ani) devorează cărţi după gratii. Botoşăneanul, extrădat în 2015 din Spania şi considerat unul dintre cei mai periculoşi lideri interlopi români, îşi umple timpul citind lecturi motivaţionale, volume despre organizaţii şi servicii secrete sau cărţi de beletristică.

KGB, Mafia, demonii

Cărţile au fost fie împrumutate de Ioan Clămparu de la biblioteca închisorii, fie –cele mai multe - i-au fost aduse de familia sa. Interlopul pare a fi un fan al lui faimosului Dan Brown, primind de la rudele sale patru cărţi scrise de acest autor: „Conspiraţia”, „Fortăreaţa digitală”, „Simbolul pierdut” şi „Îngeri şi demoni”.

De asemenea, în pachetele aduse lui Clămparu au fost incluse şi „Descoperă forţa din tine”, „Mafia S.A. 100 de ani de Cosa Nostra” de Eric Frattini, „Învingătorul este întodeauna singur” de Paulo Coelho, „Jung îndrăgostit de suflet” de Lavinia Bârlogeanu şi „Despre omul frumos” de Dan Puric.

De la biblioteca închisorii, botoşăneanul a împrumutat „Cazul Orlov. Doarele KGB. Cea mai mare înşelătorie din istoria serviciilor secrete” de Boris Volodarsky.

Se spune că, la un moment dat, Clămparu a vrut capul unui procuror general al României

A pierdut alte trei procese

Nemulţumit că, în afară de lectură, două ore de plimbare, zilnic, şi câte o oră pe săptămână la biserică şi la sala de sport nu are alte activităţi după gratii, Clămparu a dat, din nou, în judecată Penitenciarul Iaşi. Interlopul a cerut judecătorul să oblige închisoarea să-i acorde minimum trei ore pe zi de activităţi, aşa cum prevede legea. „Menţionez că o dată pe lună, cinci minute, particip la o activitate tematică cu domnul educator. Bilunar, 5 minute, pot schimba cartea la bibliotecă. 22 de ore închis în cameră zilnic mă degradează şi pot rămâne cu sechele de comportament odată cu părăsirea penitenciarului”, susţine Clămparu, în plângerea adresată Judecătoriei Iaşi.

Citește și Ginecologul nr. 1 din Moldova, acuzat de malpraxis. O tânără de 25 de ani cere daune de 500.000 de euro de la medicul Mircea Onofriescu

Primul termen al procesului va fi pe 19 iulie. Clămparu a mai depus alte alte dosare, fiind nemulţumit de condiţiile de detenţie, dar le-a pierdut.

„Clientul meu, domnul Clămparu Ioan, îşi revendică drepturile pe care orice deţinut trebuie să le aibă, chiar daca e deţinut în regim de maximă siguranţă. Intenţiile domnului Clămparu Ioan sunt de a se adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru cererile respinse de către instanţele din România”, Gianina Poroşnicu, avocata lui Ion Clămparu.

Penitenciarul: „Fiind de risc, are nevoie de atenţie mărită”

În documentele depuse la dosar, reprezentanţii Penitenciarului susţin că în unitate îşi execută pedeapsa în regim de maximă siguranţă peste 200 de deţinuţi, 26 dintre aceştia, printre care şi Clămparu, fiind clasificaţi cu grad sporit de risc. Datorită neînţelegerilor existente între aceştia este necesară planificarea a 17 serii de plimbare. De asemenea, interlopul participă la activităţi educative cu asigurarea  unor măsuri stricte de pază, escortare, însoţire şi supraveghere.

Calificarea în Liga Europa a adus îmbunătăţiri în conturile multora dintre jucătorii de la Iaşi. Cristea, Voicu şi Ciucur sunt jucătorii care primesc cele mai mari salarii la echipa de prima ligă a Iaşului: 5.000 de euro pe lună, la care se adaugă primele de joc. Nici nu se compară cu preşedintele Prunea şi antrenorul Napoli, care ar putea încasa, în medie, triplu faţă de jucători.  

Faţă de anii anteriori, preşedintele de la CSMS, Florin Prunea, a acordat mai multe prime de instalare unor jucători care doar şi-au prelungit înţelegerile cu gruparea ieşeană. Este o practică mai puţin obişnuită la echipele din prima ligă.

Prunea: 7.000 de euro salariu pe lună

Calificarea în Liga Europa l-a determinat pe preşedintele executiv Florin Prunea şi antrenorul Nicolo Napoli să solicite şi să primească sume mult mai mari la prelungirea contractelor care expirau în acestă vară. Astfel, Prunea va primi 40.000 de euro primă de reinstalare (jumătate în momentul încasării primei rate din drepturile de televizare, iar restul la începutul anului viitor), un salariu lunar de 7.000 de euro, prime de victorie de 3.000 de lei pentru un meci acasă şi 6.000 de lei pentru cele din deplasare. În plus, în buzunarele lui Prunea vor intra 20.000 de euro în cazul intrării în play-off, 10.000 de euro în cazul clasării pe locurile VII-VIII sau 5.000 de euro în cazul evitării retrogradării. Mai mult, acesta va putea deconta cheltuieli lunare de până în 1.500 de euro.

Napoli: 6.700 de euro

Antrenorul Nicolo Napoli va primi 40.000 de euro primă de reinstalare, în aceleaşi condiţii cu Prunea. Va avea un salariu lunar de 6.700 de euro, prime de victorie duble faţă de cele ale jucătorilor, 25.000 de euro în cazul intrării în play-off, 20.000 de euro în cazul clasării pe locurile VII-VIII, 15.000 de euro în cazul clasării pe locurile IX-X sau 10.000 de euro în cazul evitării retrogradării şi va putea deconta diferite cheltuieli lunare.

Salariul antrenorului secund, Adrian Kereszy, a fost majorat la 1.500 de euro pe lună.

Topul fotbaliştilor

Valoarea totală, lunară, a salariilor titularilor de la CSMS Iaşi este de 44.500 de euro, fiind împărţită după cum urmează: Grahovac (4.000 euro) – Voicu (5.000), Mihalache (3.000), Frăsinescu (4.000), Bădic (3.500) – Ciucur (5.000), V. Gheorghe (3.500), Mitic (4.000), Ţigănaşu (3.500) – Cristea (5.000), D. Roman (4.000).

Ţinând cont de formulele cu care a abordat Nicolo Napoli meciurile amicale din Turcia, la partida cu Hajduk Split, CSMS Iaşi ar putea miza pe o formulă cu două vârfuri.

Mitic, pe cai mari

Ajunşi la final de contract, Branko Grahovac, Milan Mitic, Lukacs Bole şi Alessandro Caparco şi-au prelungit înţelegerile cu CSMS Iaşi, după mai multe runde de negocieri. Faţă de alţi ani, Prunea a fost mai darnic de mână, acordând şi prime de instalare. Astfel, Milan Mitic şi-a prelungit acordul cu Iaşul pe încă două sezoane şi va încasa o primă de instalare de 10.000 de euro în acest sezon şi o alta în sezonul viitor. Va avea un salariu de 4.000 de euro lunar, anul următor urmând să-i crească salariul cu 1.000 de euro.

Situaţia stă la fel şi în cazul lui Grahovac, cu aceeaşi primă de instalare şi acelaşi salariu. În cel de-al doilea an contractul se va aplica dacă echipa ieşeană va activa o clauză contractuală.

Caparco, jucător ce nu se află în graţiile lui Napoli, a dorit iniţial să plece de la Iaşi, deoarece nu prea a prins postul de titular, însă a fost convins să mai stea un an. Bole a fost ultimul care şi-a prelungit contractul, mijlocaşul maghiar urmând să încaseze şi el un salariu lunar de 4.000 de euro.

Citește și Trai pe vătrai pentru omul bun la toate. Troll pesedist, pus şef în Primărie de Chirica

Viveiros, Llullaku şi Enescu - out

În această vară, CSMS Iaşi a renunţat la mijlocaşii Nuno Viveiros, Azdren Llullaku şi Andrei Enescu. Până la începerea campionatului, formaţia ieşeană ar putea să mai facă unul sau două transferuri. Principalul vizat este internaţionalul filipinez Daisuke Caumanday Sato, jucător de bandă stângă.

 În Roman stau speranţele pentru înlocuirea lui Golubovici

Două transferuri până acum

Până în prezent, CSMS Iaşi a transferat doar doi jucători, atacantul Dan Roman şi mijlocaşul Alexandru Ciucur. Dan Roman, venit liber de contract după ce a jucat sezonul trecut la Botoşani, a semnat un contract pe un an cu echipa lui Nicolo Napoli şi va încasa un salariu de 4.000 de euro. Ciucur a semnat o înţelegere pentru doi ani. Mijlocaşul va încasa 5.000 de euro lunar în primul sezon, dar acesta va creşte cu 1.000 de euro în al doilea. „Sunt doi jucători buni, pe care ni i-am dorit. Cei doi au demonstrat că sunt băieţi de caracter şi sper să facă treabă bună la noi“, a spus Florin Prunea despre cei doi jucători.

Primăria cheltuie banii aiurea pentru a pune la punct parcurile de joacă. „Sunt parcuri care arată mai rău ca atunci când am intervenit”, se plânge şeful de la Servicii Publice.

De la începutul anului 2016, municipalitatea a comandat o serie de lucrări privind repararea mai multor locuri de joacă din oraş. Ce s-a reparat azi, s-a stricat mâine. Şi costă. Costă mult.

„Nu putem face mai mult”

La comanda municipalităţii, Servicii Publice Iaşi (SPI) SA a lucrat timp de şase luni la un număr de 44 de parcuri situate în cartierele Dacia, Alexandru, Nicolina sau Cantemir. „Micile” reparaţii au costat nu mai puţin de 144.000 de lei. Însă, cheltuiala a fost făcută în zadar, pentru că multe dintre parcurile menţionate au fost din nou devastate. Reprezentanţii SPI au declarat că mai mult de atât nu pot face şi că ar trebui luate măsuri privind asigurarea pazei acestor obiective.

Devastările din parcuri sunt frustrante pentru părinţi

Pericol de accidente

Pentru o bună parte din locurile de joacă înregistrate ca fiind reparate, în teren imaginea este alta. De exemplu, pe Aleea Sucidava nr.11, mamele aflate împreună cu copiii în parcul de joacă au spus că echipamentul de joacă este distrus, existând pericol de accidente. „Tuburile astea sunt distruse. Se vede cu ochiul liber. Copiii cad direct pe beton şi se pot accidenta”, a precizat o femeie.

Cei mai nemulţumiţi par a fi locatarii de pe strada Anton Crihan. „Uitaţi-vă, vaca este stricată, iar măgarul este aruncat, cu bolovani cu tot. Sunt de vină şi oamenii. Vin fete bune de măritat şi se urcă pe jucăriile astea. Nici oamenii nu au grijă”, a spus o pensionară. Altă situaţie asemănătoare a fost observată pe bulevardul Cantemir nr.11. „Au venit cei de la Primărie şi au reparat în urmă cu trei luni. Acum, iarăşi s-a stricat. Pardoseala de protecţie este scoasă, iar gardul este rupt. Cum să aducem copiii aici?”, a spus o mamă.

Citește și EXCLUSIV. Clanul Olteanu, profituri imense din spaţiile şi terenurile Primăriei

Şeful SPI este disperat

Laurenţiu Ivan, directorul Servicii Publice Iaşi SA, a precizat că se simte legat de mâini şi picioare, pentru că lucrările sunt executate degeaba, de cele mai multe ori. „Lucrările sunt făcute la comanda Primăriei. Au fost situaţii când am reparat astăzi un parc, iar mâine era distrus. Sunt parcuri care arată mai rău ca atunci când am intervenit. Mobilierul se distruge, se fură. Am discutat şi cu Poliţia Locală. Noi nu putem să asigurăm paza. Am cerut oamenilor să sune când văd acte de vandalism. Cred că a fost un singur apel. O soluţie ar fi montarea unor camere de luat vederi. Trebuie respectate regulile”, susţine directorul societăţii.

Au făcut umor de tip “quality”, au trăit bucuriile şi dezamăgirile anilor de tranziţie, s-au despărţit, au căutat moduri noi de exprimare, iar acum au viitorul incert. Îndrăgitul comediat Stamina a rememorat anii de glorie ai grupului Divertis, imediat după 1990.Televiziunea, turnee în ţară şi peste Ocean, săli pline, politicieni care veneau la spectacole cu elicopterul – toate au făcut din formaţie o etichetă a divertismentului din acei ani. „Am stat mai mult cu Toni Grecu decât cu soţia”, râde acum Stamina, dar parcă nu-i râsul lui.

După ce, în urmă cu câteva săptămâni, ieşeanul Florin Constantin „Stamina” a vorbit, pentru 7EST, despre cum funcţiona Divertis înainte de 1989, în acest interviu îndrăgitul comedian rememorează următoarea etpaă din existenţa formaţiei. Unul dintre membrii fondatori ai grupului Divertis, Stamina consideră că perioada de glorie a grupului au fost anii ’90, când au început să apară la principalele posturi de televiziune şi au avut glorioase turnee în ţară, SUA şi Canada.

Primele apariţii TV

Imediat după Revoluţie, grupul Divertis a încheiat o înţelegere cu televiziunea naţională, unde erau foarte bine cunoscuţi încă înainte de ’90. „Anii ‘90 au adus colaborarea cu TVR. Prima dată am colaborat cu ei în 1981. În ’90, am început să apărem des la TVR. Ei ne-au căutat atunci pentru că ne ştiau. Adrian Valentin, din TVR, care era regizor şi cameraman a realizat film cu noi în anii ‘80. A filmat şi spectacole de-alea noastre. Ne ştia şi Cristian Ţopescu. Cel mai îndrăgit era atunci, normal, Ioan T. Morar. El a fost un foarte bun imitator al lui Ceauşescu. Spectacolele noastre, mai bine spus «întrunirile tovărăşeşti», constau în scenete în care el îl imita pe Ceauşescu. El avea partea leului, iar noi, restul, eram corul“, îşi începe Stamina povestirea.

Divertis, anul 2000, Costineşti. Perioadă de maximă notorietate pentru grup

Parodie după Twin Peaks

Un mare succes al grupului Divertis l-a reprezentat o parodie făcută după serialul Twin Peaks, la vogă în acea vreme. „În 1991, am realizat un film cu TVR, o parodie după Twin Peaks. Ioan T. Morar avea rolul generalului nebun din Twin Peaks, dar de fapt Ceauşescu. Piticul a fost interpretat chiar de un pitic de la circul de stat. M-am întâlnit cu el acum vreo 3-4 ani şi era alcoolic. Dar atunci a fost un personaj deosebit. Eu eram şeful minerilor şi parodiam evenimentele din 13-15 iunie, apărând, din când în când, cu lămpaşul, spunând: «It’s happening again!» şi parodiind chemarea minerilor de către Iliescu“, menţionează Florin Constantin.

Greţcu, un „Iliescu“ mai veritabil de cât Iliescu

În ceea ce-l priveşte pe primul preşedinte de după Revoluţie, Ion Iliescu, acesta a fost cel mai bine parodiat de Cristi Greţcu. „El îl imita cel mai bine din grupul nostru pe Iliescu. Mie, sincer, îmi plăcea mai mult de cum îl imită Cristi pe Iliescu, decât de Iliescu.“

Mulţi dintre demnitarii de atunci veneau la spectacolele celor de la Divertis şi, chiar dacă erau parodiaţi, mergeau şi îi felicitau pe membrii grupului. „Stolojan, când era premier, venea cu elicopterul la Neptun, la spectacolul nostru. Odată, la Costineşti, a întârziat spectacolul cu 20 minute, special pentru el. Atunci am fost controlat de sepepişti înainte să ies pe scenă. În vara lui 1995, a venit la un spectacol de-al nostru domnul Viorel Hrebenciuc. S-a aşezat la loja oficială a teatrului de vară din Neptun. Eu îi cântam, arătând cu degetul înspre el: «Viorele, Viorele, ai să te împiedici tu de câteva stele». Toată lumea s-a întors către el, moment în care Hrebenciuc s-a ridicat în picioare şi s-a aplecat spre lume. Oricât de acid era textul, politicienii nu se supărau. Sau, cel puţin, nu arătau acest lucru. După spectacol, Hrebenciuc a venit în culise, ne-a felicitat şi ne-a invitat la o petrecere în discoteca Vox Maris. El atunci ne-a spus: «Puteţi să criticaţi oricât pentru că eu nu mă supăr». Într-un fel ne-am bucurat, dar, în alt fel, ne-am dat seama de inutilitatea noastră“, precizează Stamina.

„Cum mi-am dat seama că sunt prost!“

Un fin observator al vieţii politice, Florin Constantin a constatat că luptele politice erau doar la televizor, de ochii lumii. „Prin 1994, am avut revelaţia că sunt prost! Până atunci se transmiteau la TVR lucrările Parlamentului. Şi eu mă uitam cum stânga se înjura cu dreapta şi se făceau hoţi, comunişti şi securişti. Şi eu mă uitam şi ziceam: «Uite, asta înseamnă democraţie». Până într-o zi, când, întorcându-mă cu trenul Intercity de la Bucureşti, în vagonul-restaurant, am auzit o discuţie între politicienii ieşeni. La o masă, stăteau şi de stânga şi de dreapta, de la toate partidele politice. Dimineaţa mai aveau un pic să-şi ia gâtul şi acum erau veseli şi vorbeau: «Hai, băi, dai o sticlă de vin?». «Dau, da’ tu ce faci cu licitaţia aia?» «Se rezolvă, da’ dai şi tu patru sute». «Hai că dau o ladă de vin». Şi, pe urmă, adaugă unul dintre ei: «Şi du-i o sticlă de vin la masă şi lu’ ăla de la Divertis, poate zice de noi la televizor!» Atunci mi-am dat seama că sunt prost! Ei doar se făceau că se ceartă când, de fapt, aveau interese comune“, zice, amuzat, Constantin.

Experienţa televiziunii la scară mare

Televiziunea unde s-au simţit pentru prima dată profesionişti a fost ProTV, chiar dacă, la final, au plecat luând o ţeapă de câteva mii de dolari. „Din ianuarie 1996, la o lună după ce s-a înfiinţat ProTV, Sârbu ne-a chemat la el. Noi am făcut ProCorlaTeVe. A fost prima filmare adevărată. Cu nişte lumini fantastic de bune. Aveau cele mai bune scule din ţară. Sârbu a asistat la câteva filmări şi atunci ne-a propus să filmăm pentru o emisiune zilnică. Acest lucru nu a fost posibil, deoarece noi eram angajaţi pe la alte locuri de muncă, plus că aveam turnee foarte mari. Emisiunile au ajuns să fie o dată pe lună şi aveam audienţă foarte mare. Mi-aduc aminte că «minutul nostru de aur» a fost peste un meci al naţionalei. Lumea ne credea super-bogaţi, iar noi câştigam vreo 7 milioane. Un semn de bunăstare pentru mine în timpul emisiunilor de la ProTV a fost că am trecut de la ţigări Assos la Camel! Prin ‘99, ProTV ne-a tras o ţeapă de vreo 5.000 de dolari şi atunci am renunţat la colaborare“, spune ieşeanul.

Surprinzătorul partener de noapte

Pentru cei din Divertis, perioada ‘94-‘98 a fost una cu turnee extrem de obositoare, după cum povesteşte Constantin: „Am calculat că atunci am stat mai multe nopţi împreună cu Toni Grecu decât am stat cu nevastă-mea! De prin ‘93, ne deplasam cu un microbuz oferit printr-un program cultural de Fundaţia Soros. Era o janghină, dar care şi-a făcut treaba. La început, şoferi erau Mereuţă şi impresarul nostru, Lucian Revnic, un băiat din Cluj. Pe urmă, încet-încet, toţi şi-au luat permis. Normal că fiecare a fost victima bătăii de joc a colegilor în momentul în care făceau vreo gafă la volan.“

 Florin Constantin (stânga), alături de Gyuri Pascu, unul dintre primii care au părăsit grupul

Turneele peste Ocean şi „coma alcoolică”

Experienţe deosebite au fost pentru membrii Divertis şi turneele din SUA şi Canada, la începutul anilor ‘90. „În ‘93, am debutat pe Broadway, la un teatru frecventat de români. Înainte de acel spectacol, lui Toni Grecu i s-a făcut rău. Ştiu că vorbeam la telefon cu cei de la 911 şi mă întrebau ce boli a avut în copilărie. Le-am zis şi eu: «Usually». Între timp, au venit, l-au luat şi l-au dus la spital. Eu i-am ţinut locul în spectacol şi, cu 20 de minute înainte de final, m-am dus să beau ceva la barul de la teatru. Aveam nişte vouchere date de organizatori. Am cerut whisky şi mi-a spus că are doar scotch. Am zis bun şi un scotch. Şi văd că îmi pune multe cuburi de gheaţă şi vreo 18 mililitri de alcool. Mă uit la barman şi el mă întreabă «Something wrong?» Zic «Yes» şi îi spun că îi dau cinci vouchere să-mi pună 100 de mililitri şi două cuburi de gheaţă într-un pahar de apă. Barmanul mă privea cu nişte ochi mari… Şi eu îl întreb: «Something wrong?» Şi el îmi zice: «Aştept să intri în comă!» Stai şi explică-i că nu intri în comă de la 100 de tărie şi că am nişte prieteni care îi beau două sticle şi nu au nimic!“ zice, râzând, Stamina.

Toni Grecu a declarat recent că intenţionează ca partea de grup pe care o conduce să se axeze pe mediul online

Grecu negocia contractele

Surse din cadrului Divertis susţin că Toni Grecu semna toate contractele cu televiziunile şi ajungea să ia şi 70% din sumă, fapt confirmat şi de Florin Constantin. „Toni a semnat în numele grupului toate contractele cu televiziunile. Nouă ne aducea doar formulare individualizate sau contractul mare, unde semna toată lumea. Acolo era trecută, de obicei, suma totală, dar nu ştiai niciodată cât câştigă fiecare. În acea sumă totală era inclusă suma de producţie, decorul, machiajul, multe alte cheltuieli. Până prin ‘97, banii erau distribuiţi semi-egal. Foarte puţin se lua pentru creaţie. Gyuri lua cel mai mult pentru interpretare. Oricum, nu depăşeam 10 milioane“, susţine Florin Constantin.

Citește și „Divertis-ul” Florin Constantin: „Înainte de 1989, foamea era principalul subiect de discuţie“